amfitrioana perfectă

gertrude stein se credea un geniu. şi eu cred că a fost. genialitatea ei a fost încurajarea artei şi a artiştilor prin talentul de amfitrion. într-un apartament obscur din paris, strada fleurus. picasso, matisse, braque, cézanne, apollinaire, cocteau, hemingway sunt câţiva dintre cei care, la început de secol xx, i-au frecventat casa şi s-au lăsat măguliţi şi îndrumaţi de această femeie.

pe lângă anecdotica despre oamenii celebri, cartea, structurată caleidoscopic, arată cum un "beneficiar" al artei, fie ea plastică sau literară, poate contribui la creaţia însăşi. de la cumpărarea tablourilor de la pe-atunci necunoscuţii picasso, matisse, sau cézanne, până la găzduirea lor cu anumite prilejuri, această femeie a strâns în jurul ei o mare parte din floarea marilor creatori ai secolului trecut.

ce nu am înţeles este din ce anume trăia gertrude stein la paris, cum îşi permitea să cumpere atâtea tablouri - evident, pe-atunci la preţuri nu foarte mari - şi cum anume ţinea casa, cu toate acele dejunuri şi cine pentru "mulţime".

gertrude stein, portret de pablo picasso

provenită dintr-o familie de evrei americani, gertrude stein se mută la paris, împreună cu fratele ei, critic de artă. extrem de inteligentă, părăseşte facultatea de medicină fără a-şi lua diploma, din pricina dezinteresului faţă astfel de preocupări. îi place în schimb să ducă o viaţă boemă, cu plimbări în care-şi notează fraze încântătoare, socializează cu persoane interesante şi se-apucă de scris. chiar scrie câteva cărţi, pe care ea le consideră "revoluţionare" pentru acea vreme. se pare că doar ea.

câteva bricabracuri:

- observaţia şi construcţia fac imaginaţia (p.84)

- sunt 2 feluri de artă: arta şi arta oficială. (p.36)

- sunt 3 tipuri de femeie: femeia decorativă, femeia de interior şi femeia intrigantă. (p.16)

- în vizită la guillaume apollinaire, într-o garsonieră, o chichineaţă, gertrude stein observă că încăperea e ticsită cu nişte tinerei mici de statură. cine sunt piticuţii ăştia? întreabă ea. sunt poeţi. e copleşită. nu mai văzuse nicicând laolaltă atâţia poeţi. (p.69)

- va urma -

gertrude stein, autobiografia lui alice b. toklas (the autobiography of alice b. toklas), editura humanitas, bucureşti, 2011, traducere de florica sincu, 270 de pagini, broşată

coperta de angela rotaru

cartea poate fi cumpărată de pe aici.