lectura în democraţie (după tocqueville)

în democraţii, nu toţi oamenii care se ocupă de literatură au primit o educaţie şi dintre cei care au primit o spoială de cultură, majoritatea urmează o carieră politică sau îmbrăţişează o profesiune de la care nu se pot sustrage decât arareori pentru a gusta pe furiş din plăcerile spiritului. ei nu fac deci din aceste plăceri farmecul principal al vieţii al existenţei lor; dar le consideră ca pe o destindere trecătoare şi necesară în toiul treburilor serioase ale vieţii; aceşti oameni nu vor putea niciodată avea o cunoaştere suficient de aprofundată despre arta literară, ca să îi simtă subtilitatea; nuanţele mici le scapă. dispunând doar de un timp foarte scurt de consacrat literelor, vor să profite de el cât mai bine. le plac cărţile care se procură fără greutate, care se citesc repede, care nu necesită cercetări savante pentru a fi înţelese. cer lucruri frumoase, dar facile, care se oferă singure şi de care te poţi bucura imediat; au nevoie în special de neaşteptat şi de nou. obişnuiţi cu o existenţă practică, bătăioasă, monotonă au nevoie de emoţii vii şi rapide, de iluminări bruşte, deadevăruri sau greşeli strălucitoare care îi scot pe moment din ei înşişi şi-i introduc brusc şi violent în miezul subiectului. (p.65)

alexis de tocqueville, despre democraţie în america (de la démocratie en amérique), editura humanitas, bucureşti, 1995, traducere de claudia dumitriu, 392 pagini