17 noiembrie 2011

adio, comunism (sau nu)

astă seară, la tvr 1 - pentru cine are televizor, eu nu - începe la 10:10 seara un serial documentar fain, adio tovarăşi!, al cărui prim episod l-am văzut - în premieră mondială! - la cinema eforie luni. filmul tratează perioada din 1975-1991 din toate ţările foste comuniste, printre care şi românia şi este coproducţie europeană. 
este un film excelent, din punct de vedere al unui tânăr occidental, care, deşi urmaş al generaţiilor care au trăit comunismul, nu ştie prea multe despre acea perioadă de "împliniri măreţe".

ce mi-a plăcut au fost mărturiile unor oameni obişnuiţi ascunşi după cortina de fier, cu poveştile lor care mai de care. 
ce nu mi-a plăcut e tocmai relativismul realizatorilor, care mizează pe "faţa umană" a comunismului, şi mai puţin pe aspectele malefice ale orânduirii. astfel, ne-am putea gândi - cum au făcut doi tineri după proiecţia filmului - că ceea ce au văzut nu reprezintă comunismul, ci totalitarismul. comunismul este în fond ceva bun. ceea ce m-a cutremurat.

ps. filmul beneficiază şi o platformă complementară, http://romania.farewellcomrades.com/, cu informaţii mai multe şi mai variate. funcţionează mai lent, însă.

9 comentarii:

  1. Cred că, recent, a scris și Pleșu ceva pe tema asta. Comuniștii pe care criza i-a scos din retortă au acum un moment bun, care totuși nu cred că va dura... Occidentalii, ca de obicei, fac cu ochiul comunismului pentru că așa e cool și pentru că, în fond, ei nu vor să-și asume partea lor de vină în toată această afacere cruntă. Zilele trecute, de pildă, l-am ascultat din nou pe Marius Oprea, care a vorbit despre crimele comunismului la noi, ca și despre continuitatea lui postrevoluționară. M-am îngrozit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Despre toate crimele împotriva umanității ai putea să vorbești și sigur te îngrozești, să ne limităm la Cruciade și n-am termina un an să înșirăm toate cruzimile executate în numele creștinismului și împotriva creștinilor (de rit ortodox) de alți creștini cu motivul că-i apără!

    Anticomunismul este o modă, așa cum a fost și anticapitalismul, când mi se citea despre Doftana și despre cum erau închiși mari revoluționari comuniști acolo, mă apucau durerile de cap. Dar oportunismul face casă bună cu poziția socială, cu banii, cu starea de confort. Cum ar mai câștiga audiență vorbind despre daci, sau romani?

    ”Iaca fleoșc!” spuse o roșie pe șina de tren după ce surata ei cu câțiva metrii mai în spate îi strigă: ”Vine trenul!”

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. sunt de acord ca nu Comunismul, in ansamblul lui, a fost rau. asa cum nici Capitalismul. insa, trebuie discutat despre toate aspectele. asa cum ca sa vorbim despre al doilea razboi mondial, trebuie sa vorbim despre auschwitz, cand vorbim despre comunism, tb sa vorbim despre gulag si pitesti. sau, cand e vorba despre democratie, despre venirea la putere a lui hitler.

    RăspundețiȘtergere
  5. Şi unde îl mai putem vedea, cei care nu am fost la eforie şi nu avem tv? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. un alt exemplu, - true-story cum zic pretenii noștrii americanii:

    "Imagini neglijate, nume nebăgate în seamă îl solicitau încă. Întrezărea lungi şiruri de oameni în zdrenţe târându-se la nesfârşit pe povârnite cărări de munte, printre rugi de mure şi bolovani. Mergeau în grupuri compacte, separate de intervale mari. Se ţineau de mână, de cot, de umăr. Se poticneau fără încetare. Când unul dintre ei cădea, ultimul din pluton îl ajuta să se ridice, adesea în zadar. Alteori, îl aducea cu bruscheţe în gloată pe cel rămas în urmă şi care, brusc izolat, bătea cerul cu braţele. Erau cincisprezece mii de prizonieri bulgari cărora Vasile al II-lea cel Tânăr, împăratul pe care panegiriştii îl numesc Egalul Apostolilor, poruncise să le fie scoşi ochii, mai înainte de a-i trimite ţarului Samuel. Un chior la fiecare o sută ghida nouăzeci şi nouă de orbi. Când vor ajunge în capitală şi când înspământătorul cortegiu de cincisprezece mii care, nu vor mai fi nici pe departe cincisprezece mii, va defila prin faţa lui Samuel, acesta va lenişa de groază pentru a muri, scos din minţi, două zile mai târziu."

    Roger Caillois, Pilat din Pont, Humanitas 2005, pag. 84-85

    P.S.

    Dacă crimele făcute de Ceaușescu, de Dej, de toți comuniștii români s-ar duce aproape de cele ale lui Hitler v-aș da dreptate, noi avem o mai mare problemă cu Holocaustul de unde dăm din cot, noi românii ca de obicei suntem mai ”catolici ca papa”, lipsiți de bunul simț al istoriei, cum a zis zilele astea fratele ungur: ”În `56 ne-au călcat tancurile sovietice, acum ne calcă băncile...”

    RăspundețiȘtergere
  7. @Scorchfield

    UAU! Asta a fost una dintre cele mai proaste "ziceri" de banc ever!

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu sunt de părere că a fost rău de tot comunismul. Că sunt unii care s-au făcut anticomuniști de profesie, asta este altceva. Dar există suficiente argumente pentru a putea afirma, fără nici un fel de relativizare, că a fost ceva rău. Asta nu înseamnă că Închiziția a fost ceva bun. Și ea a fost ceva foarte rău.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu simt ca suntem manipulati mental si nu am incredere in nici o informatie privind trecutul (indepartat sau apropiat), prezentul sau viitorul. Cred ca ar trebui sa ne traim linistiti si frumos vietile, sa ne facem datoria la slujba, sa ne crestem bine copiii, sa ne bucuram de caldura soarelui si de mirosul florilor ...

    PS. Ai un ping la Lecturi.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...