as to hemingway, I read him for the first time in the early ‘forties, something about bells, balls and bulls, and loathed it. (1972)cât despre hemingway, l-am citit pentru prima oară la începutul anilor patruzeci, ceva cu clopote, boaşe şi tauri, şi m-a scârbit.
Hahahahaha! Corect, cel puțin pe jumătate!
RăspundețiȘtergereMde... Sa fie sindromul ”vulpea și strugurii” ?!...
RăspundețiȘtergered'accord cu nabokov, de data asta.
RăspundețiȘtergeren-as zice tocmai ca m-a scarbit... da' nici fana lui Hemingway nu sunt. Daca e vreo carte care nu-mi place deloc, da' deloc, aia e Adio, arme...
RăspundețiȘtergereDoi titani, unul la sapă, altul la lopată, nici o problemă că vine Brecht cu roaba.
RăspundețiȘtergerede gustibus, cum se zice. niciunul nu mi se pare titanic [si cu atat mai putin divin] desi sunt nevoit sa recunosc ca nabokov are momente cand e - aproape - gigantic. dar alteori e, din pacate, doar un rebusist maniac.
RăspundețiȘtergereDaca "bells" (Pentru cine bat) si "balls" (Fiesta) mi-au placut mult, "bulls" (p "Death in the Afternoon" ? ) am citit-o plictisit cumva aproape din obligatie.
RăspundețiȘtergereCat despre Nabokov si gusturile lui literare, cursurile lui de literatura sunt printre cele mai grozave analize literare peste care am dat.
Eu n-as recomanda nimanui cursurile literare ale lui Nabokov spre a fi citite in scopul in care au fost ele concepute. Multe idei fixe nitel indoielnice, servite de pe un pedestal. Mai bine citim proza lui Nabokov, cu mult mai fara cusur.
RăspundețiȘtergere@Meropi - pai tocmai de aia sunt - probabil - fermecatoare: multe idei fixe nitel indoielnice, servite de pe un pedestal.
RăspundețiȘtergerePentru cine bat clopotele este cartea mea preferata, deci nu pot sa fiu deloc de acord cu domnul N.
RăspundețiȘtergere