29 februarie 2012

purificare de sofi oksanen

violuri, politică, ruşi, legături de sânge

sofi oksanen
purificare
(puhdistus)
editura polirom, iaşi, 2012
traducere de adela victoria korshin
314 pagini broşate
coperta (oribilă!) de laurenţiu midvichi
notorietatea pe care cartea o are în lumea literară i-a determinat probabil şi pe cei de la polirom s-o traducă. pentru că e o autoare finlandeză - câte romane finlandeze s-au tradus la noi? eu, în afară de kalevala, mika waltari (cu egipteanul) şi arto paasilinna (cu anul iepurelui), n-am mai citit.

ce să fie cu romanul ista?
roman poliţist nu e. deşi e vorba despre crime atroce.
roman macabru nu e, deşi e vorba despre zidiţi de vii.
roman politic nu e, deşi e vorba despre comunism, fascism şi libertate.
roman social nu e, deşi e vorba despre bogaţi, săraci şi parveniţi.
roman de dragoste nu e, deşi o femeie se-ndrăgosteşte de un bărbat pe viaţă.
roman de aventuri, de asemenea, nu e, deşi de la un capăt la altul, se-nşiră suspansuri.

cred că până la urmă nu contează ce e, categorisirile se sting când e vorba despre un roman bun cum e purificare.
sofi oksanen scrie foarte bine, ştie să alterneze planurile temporale, cele spaţiale, acţiunea se deschide şi se închide la momentul potrivit, personajele dispar şi apar pe surprinderea cititorului. dacă mai sunt adăugate şi niscaiva violuri, intrigi politice, sclavie sexuală şi ruşi, reţeta unui roman reuşit e gata.

nu, să nu aveţi impresia că e un roman artificial, făcut pentru premii - feminisme, politică (corectitudine politică). personajele pozitive devin negative când nu te gândeşti. întâmplările bune se înrăiesc rapid de te minunezi...


copertele ediţiei originale şi ale altor traduceri 

romanul începe plin de mister, mister ce se devoalează încet-încet. bătrâna estoniană aliide găseşte în bătătură o tânără ciudată. o invită în casă şi amândouă încep să-şi amintească chestii care ar duce la lămuriri. da de unde. tânăra zara ascunde un trecut recent imoral şi dubios iar bătrâna - nu te gândeşti că o bătrânică singuratică poate fi o scorpie - ascunde un trecut îndepărtat cutremurător. apar apoi doi mafioţi ruşi...

oricum, este vorba despre purificarea prin care tânăra va trebui să treacă, cu ajutorul bătrânei şi a trecutului ei suspect. şi cu ajutorul muştelor şi a păianjenilor, care bâzâie prin toată cartea.

la urmă, m-am întrebat dacă şi în cazul bătrânei a fost vorba despre purificare - sau poate şi lectura însăşi poate fi socotită una. poate autoarea a vrut să scape de ceva. nu ştiu.
dar am citit cartea cu mare plăcere! şi o traducere ce sună foarte bine!

o părere la octavian.

foto autoare de aici
 

3 comentarii:

  1. Desi nu prea am mai citit literatura de fictiune in ultima vreme, mi-ai starnit curiozitate.
    M-a amuzat mult nota scurta, aflata intre paranteze, referitoare la coperta cartii. Total de acord! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Un roman extraordinar!

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...