sankea de zahar prilepin

zahar prilepin
sankea
(cанькя)

editura cartier, chişinău, 2011

384 de pagini broşate

traducere de vladimir bulat

coperta de vitalie coroban

din rusia, cu revoltă

a murit Rusia noastră, e un lucru clar pentru orice om cu judecată. de ce vă ţineţi aşa morţiş de ea, de parcă n-aţi şti că totul moare la un moment dat. omul, câinele, şobolanul - totul moare! moare! (p.341) asta crede saşa tişin (aka sankea), un tînăr provincial rus - nod al romanului ce-i poartă numele, scris de zahar prilepin şi apărut în traducere anul trecut la editura cartier. 

saşa are în jur un partid extremist anti-putin, ce-i oferă cadrul de a se revolta. şi nu se revoltă pentru ceva anume, ci contra unei stări de lucruri care nu mai pot rămâne aşa. "aţi adus ţara mea ofrandă dezamăgirilor voastre", le reproşează el majorităţii ruşilor care acceptă sistemul. iar pentru a schimba lucrurile, el trebuie să facă ceva. se bate cu forţele de ordine, stârneşte violenţe gratuite la el în oraş, planifică un omor contra unui judecător, fură de la ciocoi, participă la un atentat contra administraţiei corupte.  împotriva unei rusii în comă, ce poţi face decât s-o şochezi, sperând să-şi revină? 

sunt rus. este suficient. nu am nevoie de nici o idee.

iar saşa refuză să participe la discuţii filozofice sau metafizice raskolnikoviene, atât de dragi rusului, dar şi românului, pentru că ele nu schimbă nimic nici în el, nici în alţii. nu are nevoie de ele, el îşi ştie sensul vieţii, revolta. e gata să-şi sacrifice iubita, mama, prietenii, propria fiinţă.

aşadar, iată un personaj simbol al războinicului contemporan, de a se revolta de dragul revoltei. oricum ar fi, societatea îşi merită revolta.

romanul are o arhitectură bună, suspans şi puţine lipsuri - doar primul capitol bulibăşeşte partide, mişcări, persoane, sperând să explice totul din prima. există însă câteva reuşite strălucite ce instalează romanul tânărului prozator rus (are 37 de ani) în tradiţia îndelungă a romanului rus:

• capitolul al treilea povesteşte cum tatăl eroului, mort în sicriu porneşte în călătorie, alături de fiu, soţie şi discipol, de la oraş, spre locurile de baştină, un sătuc părăsit şi înămeţit de zăpadă; ei bine, capitolul egalează literar orice pagină clasică rusească;
• există o imagine-metaforă a unui ghem de şobolani găsiţi într-un beci, încolăciţi nenatural prin cozi şi strânşi unii într-alţii, sănătoşii cu bolnavii, viii cu morţii, tinerii cu bătrânii. poate e imaginea rusiei, cine ştie? dar singurul remediu va fi uciderea tuturor;
• există 2 fraţi unul mai mare, revoluţionar, pe nume negativ şi unul mai mic, pe nume pozitiv. primul, tăcut şi rece ca gheaţa se topeşte după îngrijitul florilor într-un apartamentul gol comunist, ridicat de stalin, şi transformat în seră. 

ps. traducerea e presărată cu moldovenisme, care totuşi nu strică lectura, o face mai moale. în schimb, sunt ciudate anumite neologisme şi tare amuzante câteva note ale traducătorului, vladimir bulat, şcolăreşti de tipul "aici prilepin vrea să spună, de fapt, că..."

una peste alta, mă bucur tare c-am avut acces, prin acest roman, la literatura recentă a vecinilor noştri, cu atât mai mult cu cât este una rusească.

poza autorului, participant la demonstraţiile partidului naţional bolşevic,   "nazbol", în prezent interzis, de aici), saitul oficial al autorului aici, iar saitul romanului aici.