teama de pedofilie

 

foto de claudine doury, de aici.

PEDOFILÍE, pedofilii, s. f. (med.) atracție sexuală față de copii. 

mama obişnuieşte să-mi spună, când vine vorba despre o văduvă de vârsta mea, săraca, n-o să se mai mărite, cu doi copii, dintre care o fetiță. păi de ce? am întrebat-o nedumerit pe mama. păi există riscul ca soțul să se dea la fetiță, mai ales când o să crească. evident, adaug eu, există riscul să se dea foarte bine și la băiat, mai ales când iese din baie, ud. totul într-o orgie incestuoasă.

am un prieten care refuză să citească romanul lui nabokov lolita, pentru că este vorba despre iubirea unui bărbat pentru o fată minoră. mă doare undeva că-i artă, eu nu pot citi așa ceva, îmi spune mereu. în schimb, se uită împreună cu fiul lui minor la filme cu omoruri, după care cel mic, singur, în camera lui, se poate uita pe anumite site-uri, care sunt orice, numai artă nu.

am auzit în multe conversații prieteni care se opuneau ideii unui cuplu de homosexuali care să crească un copil. acel copil va fi desigur traumatizat, spuneau ei, și va deveni desigur și el homosexual. pe același principiu, le-aș fi spus, toți copiii care și-au văzut tații trosnindu-și mamele, traumatizați fiind, vor deveni desigur boxeuri.

dacă voi înfia vreodată vreun copil, mă tem că n-o voi putea face niciodată necăsătorit. dacă, doamne ferește, se vor gândi autoritățile, va trebui să-i fac copilului baie și voi atenta cu mâna mea scârboasă la pudoarea-i infantilă! mai bine să stea acolo, în grija statului ocrotitor, să-i dea el educație și ocrotire, cum numai dragul de el știe să dea. în plus, nu-i așa?, de-a lungul istoriei umanității, în baie, mamele au atins cucii băiețeilor cu dragoste maternă, în vreme ce tații așteptau de după ușă, satiri pofticioși, să-i smulgă din brațele mamelor și să-i violeze.

suntem bolnavi cu toții, din teamă. față de traumatizarea celor cărora le dăm viață și care nu pot să se apere. dar suntem mai bolnavi chiar decât adevărații bolnavi care chiar fac rău copiilor și din care, din păcate, unii rămân nepedepsiți. suntem mai bolnavi pentru că noi nu ne dăm seama, că îngrijindu-ne să-i ferim de o traumă, le neglijăm pe celalalte, la fel de periculoase.

îl traumatizăm pe copil cu certurile noastre pline de invective, când venim de la serviciu acasă; îl lăsăm pe copil pradă media și publicității duhnitoare de violență sexuală; îl lăsăm să se “familiarizeze” cu calculatorul și i-phone-ul, la un click distanță de pornoșaguri online; nu-i astupăm urechile când își aude concetățenii cum și-o bagă și și-o scot în plină stradă. în schimb, ne e teamă de bărbații străini cu unealta lor nevăzută dar violatoare din pantaloni. atât de teamă, că le furăm o minune – minunea paternității, care-i la fel de frumoasă ca maternitatea. chiar și aceea vitregă.

să crezi că în fiecare bărbat se ascunde un humbert humbert sau un woody allen, e curată nebunie.