o expoziție cu PIF-uri uriașe

dacă sunteți în bucurești, treceți pe la expoziția dalles, unde veți găsi pagini de reviste PIF uriașe, pe carton maro. veți afla - cum am aflat și eu - informații despre benzile desenate din revistă, despre autorii lor și despre primele episoade.

puteți veni și cu copiii ce se vor putea bucura colorându-le, așa cum am imortalizat în imaginea de mai jos, în prima zi.  

expoziția "Pif în Romania, un erou al epocii de aur" este organizată de ambasada franței, institutul francez, cu sustinerea jurnalului l'humanité. 

am și eu un mic text la intrare, despre ce a însemnat PIF pentru copilăria mea. iată textul:

când spun Banda desenată, mă gândesc la Pif și la Cutezătorii. cea de-a doua era disponibilă, săptămânală și zgârcită cu banda desenată, o avea doar pe-o foaie. prima însă, era underground, se găsea pe sub mână, era obiect de troc și, pentru că cei cu care o traficam nu știau franceză, venea de pe alte meleaguri.  benzile desenate erau pe zeci de pagini, colorate sau alb negru, caricaturale sau realiste, erau o minunăție venită din franța să ne coloreze copilăria.

de la Pif și Hercule, la Rahan, de la Nastratin Hogea, Corto Maltese, la Docteur Justice, Fanfan, Ludo sau Leo și nu mai țin minte câți alții – toți însemnau aventura într-o lume paralelă, însemnau o limbă pe atunci străină, dar învățată încet – pe care le completa imaginația mea (și a atîtor cititori) de dincolo de căsuțele benzilor. 

pentru mine, alături de decupaje, de grădina bunicii, de cartierul blocului, de desen pe asfalt și de sutele de jucării, Copilăria a însemnat și miile de clipe liniștite, aplecat deasupra „pifurilor”, cufundat  în tridimensionalitatea unor hârtii bidimensionale. 

mulțumesc, Pif, pentru o copilărie frumoasă! Chapeau!