mă pufnește râsul când mai apare o știre "senzațională"cum este aceasta, apărută ieri pe www.space.com, care afirmă că BIG BANG NU ARE NEVOIE DE DUMNEZEU CA SĂ CREEZE UNIVERSUL. este atât de banală, o știre banală și desuetă urechilor mai cultivate, dar uimitoare celor mai proști.
este caducității o susține imediat și cercetătorul alex filippenko de la universitatea california, pe care se sprijină ''știrea":
doar cu legiile fizicii, putem crea universuri. apoi conchide înțelept - nu cred că putem folosi știința să dovedim sau să infirmăm existența lui Dumnezeu.
mi se pare un lucru înțelept din partea omului de știință, până la urmă sunt două sisteme de referință paralele, două limbaje diferite. amintesc afirmația lui stephen hawking referitoare la o teorie fizică:
o teorie fizică este un model matematic pe care îl folosim pentru a descrie rezultatele observațiilor. o teorie este bună dacă este un model elegant, dacă descrie o clasă largă de observații și dacă prezice rezultatele noilor observații.* carevasăzică o teorie fizică (inclusiv cea a big bang-ului) este un construct matematic, adică unul mental).
în ceea ce privește noțiunea de Dumnezeu, să mai amintesc că aceasta intră tot în categoria ideilor umane - indiferent de "realitatea" sa "obiectivă" - de natură mitică, metafizică, filozofică?
creştinismul nu se întemeiază pe un adevăr istoric; mai curând, el ne oferă o relatare (istorică) şi spune: iar acum, crede! dar nu: crede această relatare cu acel fel de credinţă ce ţine de o relatare istorică, ci mai curând: crede, orice s-ar întâmpla! și aceasta o poţi face numai ca rezultat al vieţii trăite. ai aici o relatare, nu te raporta la ea aşa cum te raportezi la altă relatare istorică! las-o să ocupe un loc cu totul diferit în viaţa ta. nu e nimic paradoxal în aceasta! cât ar suna de ciudat, relatările istorice din Scriptură s-ar putea dovedi, în sens istoric, false, şi totuşi credinţa ta să nu piardă nimic prin aceasta: nu însă pentru că ea s-ar referi, bunăoară, la „adevăruri universale ale raţiunii”! ci mai curând deoarece credinţei nu-i pasă de dovada istorică (de jocul dovezilor în istorie). această relatare (scriptura) este însuşită de oameni cu credinţă (ceea ce înseamnă cu dragoste). aceasta este certitudinea ce caracterizează acest fel de acceptare-a-ceva-ca adevărat, şi nu alta.**
sunt aceste două constructe mentale compatibile? evident da, dacă jonglăm cu cele două sisteme de referință, cu cele două limbaje - unul științific ȘI unul religios/filozofic. sau evident nu, dacă ne învârtim doar în orizontul unuia singur - SAU unul științific SAU unul religios / filozofic.
cel mai bine a vorbit despre asta wittgenstein, care, în teoriile sale asupra limbajului, afirmă că jocul de limbaj al
susţinerii şi testării opiniilor cu privire la fapte – jocul ştiinţific al
dovezilor – nu are nici un rol într-o formă de viaţă religioasă. la fel, jocul
exprimării unui angajament ferm faţă de un anumit mod de a-ţi trăi viaţa nu are
nici un rol practicile cercetării ştiinţifice. iar dacă ne-am uita şi la alte
jocuri de limbaj am descoperi, după el, acelaşi lucru – felul de a vorbi al
omului de ştiinţă şi felul de a vorbi al credinciosului nu se intersectează. O
credinţă religioasă nu ar trebui să aibă nici cea mai mică pretenţie de a ne
oferi o cunoaştere despre lume, lăsînd acest lucru pe seama ştiinţei. În
replică, ştiinţa nu ne poate învăţa cum să ne trăim viaţa şi nu ar trebui
niciodată să aibă pretenţia că poate face acest lucru.***
_____________________________________________________
*stephen hawking, visul lui einstein și alte eseuri, ed. humanitas, buc., 2010, p.54
**ludwig wittgenstein, lecţii
şi convorbiri despre estetică, psihologie şi credinţa religioasă, ed. humanitas, buc., p.150
***gheorghe ștefanov, paisprezece idei ale lui wittgenstein, în pregătire la ed. humanitas
Adriana
RăspundețiȘtergereNu, Big Bang si Dumnezeu nu pot exista impreuna in niciun sistem, poate doar in cel al contructelor mentale, unde Dumnezeu coexista si cu balauri,inorogi sau Mos Craciun.Iar cei care incearca sa impace stiinta cu religia sunt doar nepregatiti sa renunte la iluzii. Nici stiinta nici religia nu ne invata cum sa ne traim viata, dar prima te ajuta de multe ori sa supravietuiesti sau sa traiesti confortabil, in schimb a doua nu promoveaza decat irationalitatea, conformismul si lipsa de autonomie sau de gndire critica. Si e absurd sa demonstrezi inexistenta lui Dumnezeu- nici inexistenta lui Mos Craciun nu poate fi demonstrata, cu toate astea cei trecuti de 5-6 ani inteleg foarte bine cum e cu cadourile de sub brad. Si teoria stiintifica este un limbaj, normal, dar sa nu ne amagim: un cadavru mancat de viermi este un fapt, pe cand un suflet in paradis este doar o idee-incantatoare, e drept, dar fara de care se poate totusi trai, si inca mai bine decat refuzand sa accepti realitatea.
@Adriana - te-aş contrazice puţin. nu cred că ştiinţa ajută să supravieţuieşti sau să trăieşti confortabil, ci produsele acestuia. nu ştiu câţi oameni ştiu cum e făcut un frigider sau un autoturism, numim Ştiinţă doar printr-un concept. în schimb, concepte ca Dumnezeu, valoare, bine, rău - concepte metafizice - ajută mai mult, sau cel puţin te ajută să ieşi sin haosul creat de lipsa lor. eu cred că suntem oameni şi prin unelte, dar şi prin sentimentul religiosului (homo religiosus - cf. eliade).
Ștergereîn ceea ce priveşte irationalitatea, conformismul etc. ce ţin de sistemul bisericesc, e altă discuţie.
Așa este, nici apa nu curge, nici aerul nu suflă, omul este un cimpanzeu evoluat. În schimb religia se face la becuri electrice (chiar ecologice), se face pe bandă de magnetofon (asta a fost, scuze), se face pe Internet și se fac bani mulți prin asta, mai mulți chiar decât face Internetul. Moartea religiei ar fi o catastrofă pentru multe țări, consumul ar pieri în multe ramuri, astfel că de fapt religia a devenit o economie și cel mai bine se vede acest fapt în țara noastră.
RăspundețiȘtergereHai că Baudelaire a scris-o cel mai bine: „Cea mai frumoasă păcăleală a diavolului este de a ne face să credem că nu există.” (Le spleen de Paris-1896)
≪Este în mod clar mană cerească pentru avocații diavolului, care continuă să îl vadă peste tot. Argumentul este, de fapt imparabil: cu cât demonstrează că diavolul nu există, cu atât se divedește că există.≫ reia Georges Minois fraza lui Baudelaire în cartea sa „Diavolul” la cap.VII.
pentru că tot am vorbit de concepte, aş distinge între religie (re-ligie - legatura cu Dumnezeu) şi sistem bisericesc (instituţie creată în jurul acestei legături) - evident că ultima nu există fără prima.
Ștergeresincer, prefer un creştinism primitiv făcut în peşteri, sau pe stradă decât pe internet, cum spui. în care să existe doar Isus şi comunitatea credincioşilor.
cât despre diavol, nu trebuie să crezi că există, când îl poţi vedea, pipăi, auzi peste tot. :)
erata
RăspundețiȘtergere„cu atât se dovedește că există.”
o lângă i !
Eu nu cred neaprat in Dumnezeu, nu neg existenta lui, nici nu o confirm 100%, insa cred in carma si ceea ce poate fi cunoscut ca fiind echilibrarea energiilor.
RăspundețiȘtergereMela, te liubesc în cârma mea și nu neaprat d'asta!
ȘtergereP.S. și eu greșesc și recunosc asta, dar nici chiar așa.
Eu ştiu însă cum se împacă literatura cu fizica: Aldous Huxley şi Ernesto Sabato.:)
RăspundețiȘtergerenimic despre gheiala de sambata?!
RăspundețiȘtergereTrebuie să ai o minte luminată și un suflet mare pentru ca să coexiste în tine credința în Știință și credința în Dumnezeu. Nu îi e dat oricui, de aceea majoritatea oamenilor se situează fie într-o tabără, fie în cealaltă.
RăspundețiȘtergere