george r.r. martin regii nisipurilor (sandkings) editura nemira, bucurești, 2010 traducere de ion doru brana coperta corneliu alexandrescu |
povestirea „regii nisipurilor“ dă titlul volumului de nuvele al lui george raymond richard martin, autorul celebrei de-acum serii cântec de gheață și foc. mi-a fost semnalată ca uimitoare, asemănătoare cu o nuvelă de poe prin macabrul ei. și așa este.
pe scurt, lui simon kress îi place să se joace cu animalele, așa încât își cumpără câteva colonii de insecte războinice. acestea au o regină și trăiesc în castele, pe care proiectează chipul stăpânului lor, adică chiar al lui simon kress.
proprietarul organizează pariuri pe războaiele dintre coloniile insectelor, pe care le înfometează și cărora le inventează tot felul de lupte sadice. și le înfometează. nu știe că va cădea în propria capcană. și odată cu sadismul, ca în dorian gray, chipul de pe castelele insectelor se schimbă în rău. la fel și insectele.
și totul începe să se transforme, din ce în ce mai precipitat, într-un coșmar. insectele încep să mănânce oameni și cresc în dimensiuni.
ce va face simon kress să scape de „animalele sale de companie“? sau va scăpa oare?
martin știe să dozeze suspansul și cu propoziții scurte percutează bine - auzea zgomote. nimic, nicăieri. scrâșnet. trosnet. scrâșnet. evident, nu ne așteptăm la cine știe ce emoții de scriere, dar din cele de groază, din plin!
Unul din șocurile culturale care mi-au mai îndreptat cultura generală a fost apariția în 1984, a primului almanah Anticipația. Un volum de 312 pagini în care se puteai rătăci și visa multă vreme.
RăspundețiȘtergereLa pagina 281 începea „Regii Nisipurilor”, tot la această pagină era un desen de Alexandru Andrieș. Nopți întregi am visat chipul acela, era portretul celui ce are grijă de animalele cumpărate de la magazinul „Wo și Shade”, portret ce se schimbă tot timpul în funcție de stăpânul lor.
Și chipul lui Dumnezeu se schimbă de fapt, reprezentarea lui diferă de la o epocă la alta, să fim și noi la fel ca „regii nisipurilor”?
Este si cazul meu.
ȘtergerePastrez si acum acel almanah si sper ca la recitire sa redescopar emotia initiala.
Dar nu este numai si, in niciun caz in primul rind, o povestire horror, ci o alegorie: nasterea si evolutia unei religii.
Uimitor, si pe mine m-a obsedat chipul zeului pe frontspiciul castelului de nisip.
RăspundețiȘtergereSi m-a mai obsedat o intrebare. De ce nimeni nu a ecranizat aceasta capodopera?!
Povestirea apare intr-un episod din The Outer Limits. Imediat ce ai zis de chipul pe castelul de nisip mi-am amintit de el. Voi citi si cartea.
RăspundețiȘtergere