„oameni“ de mihai mateiu

mihai mateiu 
 oameni 
 editura casa de pariuri literare, 
bucureşti, 2011
 100 de pagini broşate

o splendidă surpriză

o surpriză splendidă mi-a fost volumaşul acesta cu povestiri al tânărului autor clujean mihai mateiu. volum, de altfel, premiat anul acesta de uniunea scriitorilor cluj pentru debut, premiu refuzat admirabil de autor.

talentul autorului, şi ceea ce m-a făcut să citesc fiecare poveste cu grijă constă în fineţea amestecată cu anostul societăţii de astăzi cu care autorul povesteşte fragmentul de viaţă al personajului principal. viaţă în care năvăleşte extra-ordinarul (de fapt, clipele de viziune ale autorului).

într-o baltă, o ştiucă îi apare unui pescar adolescent ca o ştimă erotică; un suporter de fotbal înfăptuieşte un omor din culpă; un moş crăciun ia o mamă de bătaie; un moş şi o babă visează la andreea marin; un tânăr cade inspirat de moartea bunicii; un altul e vizitat brusc de un ideal etc.

moartea se urcase pe bunica şi-o călărea în lege, nu puteam suporta s-o aud icnind în felul acela în care n-o auzisem niciodată, gemând aşa cum fac femeile în abandonarea deplină, m-am refugiat în baie dar nici acolo n-am scăpat, aşa c-am fumat şi-am privit un fir subţire de apă scurgându-se-n chiuvetă până când zgomotele acelei iubiri infernale au încetat, moartea se slobozise fără a prinde plod în pântecele acelui suflet al bunicii care era de-acum pământul, am privit gura ei căscată, limba de calcar ca un jgheab pe care urca tremurând un singur bob de apă, un diamant rotund care s-a desprins de pământ şi s-a rostogolit sclipind în sus, pentru-a se scufunda în acea mare de deasupra... (p.56-57)

de asemeni, talentul autorului m-a făcut să mă simt aproape de oamenii cu crâmpeiele lor de viaţă proprie, oameni obişnuiţi pe lângă care trec în fiecare zi, fără să-i ştiu vreodată. ei bine, mihai mateiu mă face să-i ştiu, teoretic, măcar pe vreo treişpe (chiar dacă sunt doar ipostaze ale unuia singur).

povestirile se citesc uşor, chiar şi în metrou, doar că după fiecare trebuie să te-ntrerupi, să arunci ochii pe vreun călător, în timp ce te laşi în prada gândurilor vreme de câteva minute.

saitul autorului aici. 

coperta seamănă cu un borcan de muştar cu etichetă gri. atât titlul, cât şi numele autorului sunt ilizibile. păcat!