„război și pace“ de lev tolstoi - vol.2, partea 1&2

lev tolstoi 

război și pace, vol.2 

 (Война и миръ) 

editura venus & r.a.i., buc. 1993

 trad. ion frunzetti și n. parocescu

 429 pag. broșate

 coperta de sergiu georgescu

pierre bezuhov, încornorat, duelgiu și mason

episodul 4 din război și pace (episoadele 1 aici, 2 aici şi 3 aici).

volumul al doilea e cam lipsit de fun. doar pierre bezuhov, căsătorit de alții c-o puțetă frigidă (și scăpătată pe deasupra) mai oferă ceva acțiune.
participă la un duel cu un rival cartofor, bețiv și afemeiat - nevesti-sii-i plăceau militarii! - și cât e el de gras, miop și tufă cu armele, norocu-i surâde și-l găurește pe pulărău (de altfel, acest mare crai - completează tolstoi - faimosul duelgiu Dolohov, trăia laolaltă cu bătrâna sa mamă și cu o soră cocoșată, la Moscova, și era cel mai duios fiu și cel mai bun frate (p.35). așa-i la tolstoi, nu știi cu cine să ții - și personajele „negative“ sunt cumsecade.

o altă scenă de interes este acceptarea lui pierre bezuhov în masonerie și descrierea ceremonialului de acceptare în gașcă. se pare că dezvăluirea lui tolstoi a secretelor francmasonice nu i-au prins prea bine, dar ce-i drept, a avut tupeu, ce mai. pentru personajul pierre, muncit în singurătate de întrebări esențiale despre ce dracu' să facă-n viață, chiar și după bănetu' căpătat - Ce e rău? Ce e bine? Ce trabuie să iubim și ce să urâm? De ce trăim și ce sunt eu? Ce este viața, ce este moartea? Care-i puterea care le dirijează pe toate? (p.80) - gașca masonă îi vine ca o mânușă, oferindu-i „virtuțile“ ei:

1) tăcerea, păstrarea secretelor ordinului, 2) supunerea față de gradele superioare ale ordinului, 3) bunele moravuri, 4) iubirea de oameni, 5) bărbăția, 6) generozitatea și 7) dragostea de moarte. (p.93)

duelul lui bezuhov cu dolohov, ilustrație de shmarinov, sursa

educații filozofice masculine

avem în aceste două părți ale volumului 2 din război și pace trei feluri de educații:
1) unul este a lui pierre, care, tot căutând rosturile, le găsește pe cele făcute gata de masoni și le adoptă în felul lui;
2) unul este al lui nikolai rostov, care-și găsește și el nelămuririle maturității în armată, dar care ajunge la concluzia că deseori oamenii sunt pentru regulamentele militare și nu regulamentele militare sunt pentru oameni; că războiul e inutil - că oamenii au murit în bătălii contra unui adversar care acum e aliat, adică degeaba.
3) unul este al lui andrei bolkonski, care caută nu înțelegere rațională, ci emoțională, prin sentimente. clipa aceea de la austerlitz în care, rănit, a privit cerul, i-a deschis o ușă către o existență lăuntrică nouă.

pierre bezuhov și prietenul sau, andrei bolkonski filozofând

inserțiile belice nu sunt prea numeroase, tolstoi ține să descrie împăcarea lui alexandru cu napoleon, sprijinirea acestuia din urmă cu trupe rusești împotriva foștilor aliați ai rușilor, austriecii. dar mai cu seamă starea precară a armatei rusești, în care trupele se zbăteau în mizerie, foame și boală - locuitorii sunt la sapă de lemn, spitalele ticsite de bolnavi și pretutindeni foamete (p.118)- spre indiferența ștabilor, preocupați să bea, să discute și s-o frece, pentru-o glorie deșartă.