„casa spiritelor“ de isabel allende

isabel allende 

casa spiritelor 

(la casa de los espíritus) 

editura humanitas, bucurești, 2003

 traducere de cornelia rădulescu

 412 pagini broșate

 coperta de ioana d. mardare

o carte scrisă excelent

dacă vă doriți o carte care să vă țină cu sufletul la gură, într-un stil demn de gabriel garcía márquez, citiți acest roman. curge atât de limpede și repezit (evident, aici e și meritul traducătoarei cornelia rădulescu), că nu te poți opri din citirea ei! ca o coțăială ce nu mai vrei să se mai termine.

este vorba despre familia trueba, condusă de esteban trueba, un self-made-man, isteric și futador care se însoară cu clara del valle, o ciudată parapshihopupu care mută obiecte cu gândul și presimte chestii; și care, când i se pune pata, rămâne mută la propriu.

de aici pornește isabel allende saga familiei, într-o țară sud-americană barbară, apoi conservatoare, comunistă și în cele din urmă dictatorială.

despre un alt roman de isabel allende, portret în sepia, aici.

decorul casei spiritelor este fie moșia de la tres marías, fie casa de după colț, din capitală, o somptuozitate labirintică latin colonială. cele două case sunt de fapt una singură, căci singură stăpâna era cea care făcea casa și o popula cu „spirite“.

și iată că trebuie să vedem ce se întâmplă cu această familie, cu cei trei urmași ai ei, o fată și doi băieți, apoi o nepoată. prin ce iubiri imposibile trec cu toții, și care le e destinul.

ediția din librărie

singurul punct minus al cărții este cel ideatic. nu am înțeles ce a vrut să ne spună isabel allende în afara frescei familiale și sociale pe care o coase cu minuție. căci, în afara „filmului“ cărții (de altfel, casa spiritelor a fost ecranizată de bille august, cu jeremy irons, meryl streep, glenn close, winona ryder, antonio banderas și vanessa redgrave), nu ne rămâne mai nimic care să ungă creierașul.

dar chiar și așa, este un roman scris su-per-bi-ssim!