„filozofia în budoar“ de sade

marchizul de sade

filozofia în budoar

(la philosophie dans le boudoir)

editura de vest, timișoara, 1993

traducere de andrei băleanu

239 pagini broșate

coperta de camil tulcan

 (cu desene de picasso)

o provocare porno sau una filozo'?

scrisă sub forma unor dialoguri (șapte), cartea provoacă prin ideile chiar modern-deșănțate ale personajelor/autorului.

dacă în 120 de zile ale sodomei, sade își face de cap, depășind limitele scabrosului sexual până la absurd; în filozofia în budoar e mai multă „cumințenie“, scenele pornografice respirând cu inserții filozofice.

pornaventurile

îi avem o femeie matură destrăbălată - doamna de saint-ange - și pe fratele ei, cavalerul. incestuoși și educați la școala libertinajului, îl acceptă și pe poponarul dolmancé, un socrate al libertinajului. și toți trei se angajează să o „educe“ pe virgina eugénie, care se lasă în voia lor. la un moment dat, li se alătură un grădinar pulos, augustin.

toate îmbârligăturile a 5 corpuri pe care le putem imagina, toate perversiunile și căpăcelile de găuri la care ne putem gândi - ordonate și executate cu sfințenie. de exemplu:

DOLMANCÉ: Augustin, întinde-te pe margine patului ăstuia; Eugénie să se culce în brațele tale;în timp ce o voi sodomiza, am să-i gâdil clitorisul cu capul superb al barosului lui Augustin care, ca să-și păstreze sperma, va avea grijă să nu varieze; scumpul nostru cavaler, care, fără un cuvânt se masturbează încetișor sub ochii noștri, va binevoi să se întindă pe umerii Eugéniei, expunându-și fesele frumoase la sărutările mele: eu o să-l mângâi pe dedesubt; ceea ce va face să am scula băgată într-un dos și cu fiecare mână să mângâi câte o țeavă; iar dumneavoastră, doamnă, după ce v-am servit drept bărbat, vreau să-mi serviți la fel mie; puneți-vă în jurul șalelor centura cu cel mai mare baston pe care-l aveți! (Doamna de Saint-Ange deschide o casetă plină de astfel de bastoane, iar eroul nostru și-l alege pe cel mai redutabil.) Bun! ăsta, după număr, are douăsprezece degete lungime li zece grosime; treceți-vi-l peste șolduri, doamnă, și loviți-mă cu el cât puteți! (p.137)

filozofelile libertine

însă, bretelele care țin cartea sunt incursiunile antimorale și antisociale, antireligioase - totul sub domnia atotputernică a naturii. dolmancé, socratele libertinajului, neagă aproape totul: familia, școala, morala; și, spre deosebire de alți spărgători de idoli, pune în loc libertinajul, amoralismul, suprema libertate sexuală, sodomia sau egoismul plăcerii. chiar crima - înțeleasă nu numai ca ucidere, ci ca încălcare de norme.

DOLMANCÉ: Vai, Eugénie, renunță la virtuți!... Facerea de bine nu e decât cea mai mare înșelătorie... Femeia e născută pentru a se dărui tuturor celor care o doresc, ca și lupoaica ori cățeaua... Fute-te, Eugénie, fute-te, îngerul meu scump, corpul tău e numai al tău... Dacă dragostea se naște din asemănare, unde poate fi ea mai perfectă decât între frate și soră, între tată și fiică?... Gusturile masculine în arta libertinajului sunt trei: sodomia, fanteziile profanatoare și gusturile pentru cruzime...  [Embrionul], această ființă în plus ori în minus pe pământ nu are o prea mare importanță și suntem stăpâni pe această bucată de carne...  - și aceste exemple sunt doar din primul dialog.

probabil că toate aceste drăcii, serios spuse, ar enerva - însă acesta e talentul lui sade: că e simpatic! ironia, auto-ironia, umorul chiar (de limbaj și de situație) îndulcesc grozăviile și le face mai ușor de înghițit. eu mi-l imaginez pe sade pufnind în râs, în timp ce-și așterne, în pușcărie, cu pana, revoluționarele sale idei, iar pe nietzsche, strângând din dinți îndârjit și isteric.

chiar și în secolul 21, al internetului colcăitor de pornografie, umorul marchizului de sade îi „salvează“ ghidușiile pornografice și ideile socio-politice - și dacă nu excită, cel puțin amuză. mie mi s-a-ntâmplat și una și alta.