„manualul“ de epictet

epictet

antidepresiv la purtător. manualul

eγχειρίδιον

ed. seneca lucius aenneus, buc., 2015

traducere de ioana costa

62 de pagini broșate

copertă și viniete de iulia costache

„antidepresiv la purtător“. patru chestii

1. lăudabilă inițiativa editurii seneca de a relua în traduceri noi operele filozofice ale filozofilor greci stoici - seneca, și prin acest volumaș, pe epictet.

2. și mai de lăudat este formula dinamică și „interactivă“ a cărții, cu viniete ce dinamizează textul și cu rânduri pentru notat - fiecare cum e la el.

3. prefața lui andrei pleșu poartă mesajul reluării filozofiei de început, aceea cu scop practic, ca o căutare a unui mod de viață ideal. și nu, ca azi, filozofia ca discuții specializate despre concepte intelectuale și sterile.

4. este remarcabil efortul clasicistului ioanei costa - de care, din păcate, andrei pleșu se va distanța în traducerea unei opere a lui dimitrie cantemir -  de a relua iniția traduceri latine celebre (cato, plinius, și opera completă din seneca) dar și din greacă (din biblia din 1688, din septuaginta) cum e în cazul de față.

traducerile ioanei costa se caracterizează printr-o actualizare de bun simț a vocabularului filozofic, nimerită cititorului contemporan.

despre o altă traducere a manualului, am scris aici.

este și cazul traducerii de față, a treia în limba română.

ce-am învățat din „manualul“ lui epictet?

la această nouă lectură, am învățat:

• faptul că sunt singurul responsabil de fericirea sau nefericirea din viața-mi proprie 
• faptul că gândurile sunt cele care mă fac fericit sau nefericit - adică totul stă la mine în cap.
• faptul că pot trece prin orice tragedie, dacă știu cum să mă gândesc despre ea.
• faptul că nu pot fi cu adevărat liber, dacă depind de dorințe și de lucruri ce depind de alții.
• că cel mai important este cum mă prețuiesc eu, și nu cum mă prețuiesc alții.
• faptul că orice se plătește.
• să aflu la ce mă pricep și să nu mă bag unde nu-mi fierbe oala.
• tot ce fac, să fac acum.