jurnal de lectură 7 („iliada“ de homer / murnu)

cântul 2 

cântul 2 începe foarte amuzant: zeus nu poate să doarmă noaptea, pentru că nu știe cum anume să-l înalțe pe-Ahile. adicătelea zeus nu e cel mai înțelept, ideile nu-i vin imediat, ci trebuie să le caute, chibzuind. așa că-i trimite lui agamemnon un vis. e foarte frumoasă personificarea somnului acestuia: 

Somnul cu farmec ambrozic deasupra-i plutea ca un nour (II, 19) 

nestor apărându-i în vis lui agamemnon (henry fuseli, 1805)

aflăm că a trecut nouă ani de când aheii au pornit la asediul ilionului și, deși sunt mai mulți decât troienii, 

                                                                 Gândul 
Care ne-aduse pe-aici, tot neizbândit ne rămâne (II, 135)

așa încât, agamemnon le zice să se-ntoarcă cu toții acasă. zeii nu mai înțeleg nimic și-o trimit pe atena la ulise / odiseu să-i facă să se răzgândească. iar acesta reușește. cum? pocnindu-i în cap cu toiagul lui agamemnon:

                    El îl pocnea cu toiagul și tot poruncea fiecărui (II, 195) 

mi-a plăcut foarte mult descrierea pe care homer o face mulțimilor ahee care vin din corăbii și se îndreaptă către luptă: 

            Cum arzătorul pârjol o pădure nămornic-aprinde
            Sus pe o culme de munți și vâlvoarea i-o vezi de departe,
            Astfel și luciul armelor dalbe ale oastei pornite
            Străluminare în văzduh și departe ajungea pân' la ceruri.
            Cum, câteodată venind din alte meleaguri o droaie
            De zburătoare, de gâște ori cucoare or lebezi gâtoase
            Peste livada-asiană la râul Caistru pe maluri,
            Unde și unde tot zboară și vesele bat din aripe,
            Lărmuitoare s-așază și lunca de freamăt răsună;
            Astfel și multele luate ieșind din corăbii, din corturi
            Lângă Scamandru pe câmp se revarsă. Bătut de picioare
            Și de copitele cailor duduie groaznic pământul.
            Ei la Scamandru pe cîmp și pe lunca cea verde-nflorită
            Stat-au puzderii ca frunza și floarea ce dă-n primăvară.
            Tocmai ca multele roiuri de muște ce zboară-mbulzite,
            Și forfăiesc bâzâind pe la stîna de oi și de capre,
            Când primăvar-a venit și-s vasele pline de lapte;
            Mulți și aheii, sodom, tot astfel s-au pus împotriva
            Oastei troiene pe cîmp și stau gata să zvânte dușmanii.
            Cum răvășitele turme de capre pe dealuri, căprarii
            Repede și le despart, în amestec, fiind la pășune,
            Astfel încoace și-ncolo oștirea și-mpart căpitanii
            Și o pornesc la război. (II, 450-472)

apoi urmează un pomelnic al căpeteniilor neamurilor care compun armata lui agamemnon. se poate trece peste, până la terminarea cărții.