cântul 5
observ cum multe comparații se referă la scene de vânătoare și la scene pastorale.
cântul începe cu un războinic aheu, tidid diomede, care, sprijinit de zeița atena, face prăpăd în tabăra troiană. ba, rănit de un troian (același arcaș pandaros care l-a rănit și pe menelau în cartea trecută), e și mai furios, cum în cireadă se-aruncă un leu.
sprijinit de atena, acesta nu doar că-l omoară pe arcașul pandaros care-l rănise - îi aruncă lancea care-i intră prin dinți, prin limbă și iese prin barbă -, dar îl rănește chiar pe eneas - cel din eneida - cu un bolovan, ba un stei ce în vremea de astăzi doi oameni n-ar fi în stare a-l urni, lovindu-l la noadă. iar, când mama lui eneas, zeița afrodita coboară în luptă să-și salveze fiul făcut cu anchise, acest tidid diomede o rănește (sic!) și pe ea în palmă, de începe să curgă sucul ce curge în vinele zeilor.
| diomede rănind-o pe afrodita (arthur fitger, 1905) |
| diomede rănind-o pe afrodita (louis david, sec. 18) |
supărată, afrodita merge la mamă-sa să se plângă și aflăm că și alți zei au mai fost răniți de oameni, hercule bunăoară rănind-o și pe hera și pe hades și că o să treacă.
diomede tot după eneas, dar intervine apolo, diomedes tot eneas, eneas, iar apolo îl cheamă pe ares (zeul războiului, despre care homer zisese că e chiar muritor!) să-l astâmpere pe diomede.
Vino și-nlătură din bătălie pe-acest Diomede
Care trufindu-se acum și cu tata-ne Zeus s-ar bate. (V, 447-448)
luptele se tot dau, mor oșteni din ambele părți, când hera merge la atena îngrijorată că aheii mănâncă bătaie de la troienii conduși de ares și o îndeamnă să se bage și ele, de partea aheilor asediatori:
Haide la lucru și noi, să fim gata de ireș și harță! (V, 705)
coboară amândouă pe carele lor de luptă iar atena îl îndeamnă din nou pe diomede, de această dată să-l rănească chiar pe ares. în timp cel apără de sulița zeului războiului, atena îndrumă lancea lui diomede, care-l rănește pe zeu.
Și ajutat de zeiță îl împunge pe zeu în deșerturi
Unde-i păzit de colan, de-i sfâșie pielea rănindu-l
... Dă țipăt apoi ferecatul (V, 839-841).
ares merge și el la zeus să se plângă, dar acesta îl liniștește. și zeii ies momentan din joc, lăsându-i pe oameni mai „liberi“.
| atena alături de diomede care aruncă sulița în ares (john flaxman, sec. 19) |
Superb articolul, mi-a facut placere sa il citesc
RăspundețiȘtergere