5 septembrie 2011

ce scriu blogării pentru bani? - impresiile unui cititor de bloguri

când am descoperit blogurile, am găsit pagini frumoase, dar mai ales sincere, despre oameni.
ascunşi sub un pseudonim, aceştia şi-mpărtăşeau necunoscuţilor - şi ei tot pseudonime - cele mai ascunse gânduri de-o clipă sau dintotdeauna. blogosfera era "în construcţie" iar blogării îşi puteau exhiba în voie pasiunile şi diletantismele.

în 6 ani, blogosfera s-a schimbat. au apărut topuri cu bloguri, concursuri cu blogurile cele mai apreciate. au apărut bloguri specializate, dar şi cele pentru toată lumea. au apărut blogurile colective. unii blogări au renunţat, au apărut alţii. totul într-o libertate online cum rareori găseşti în offline.

au apărut însă banii. departamentele marilor companii au căscat ochii la un instrument nou, blogul. au hotărât deci să investească. au contactat blogări cu audienţă mare, au organizat campanii special pentru blogări. între timp, au apărut şi agenţii de publicitate "profesioniste" pentru blogări.

iată cum mulţi blogări au văzut că stând frumuşel în faţa calculatorului, îşi pot băga bănişori în cont. au apărut blogări de legendă, zoso de exemplu, întâiul rothschild al blogosferei româneşti. şi vedetele media au mirosit noua "roşie montană". de pildă, un tânăr cântăreţ şi actor cere cifre cu multe zerouri în coadă de euro. nu văd mult rău în asta. dar ca la roşia montană, cianurile strică mediul: dacă la începuturile tale ca blogăr scriai despre cât de nocivă e coca cola, însă acum, pentru bani, scrii cât de bun e nu ştiu ce suc, cu euri mai abitir decât vestita licoare americană, cât de credibil eşti? când, epuizat de tot soiul de campanii, începi a scrie banalităţi, doar ca să umpli spaţiul dintre, transformându-ţi blogul în tabloid, ce imagine mai vrei să ai? 
şi iată cum blogul, dintr-un instrument sincer de gînduri şi sentimente proprii, e transformat, pe bani, într-un instrument folosit de alţii. poate pe bani mulţi. dar merită?

exemplul 1: biscuiţii lui cabral. prezentatorul teve cabral mi-a prezentat nu demult pe blogul său că carbohidraţii continuţi în nu ştiu ce biscuiţi  sunt eliberaţi treptat - "printre altele, asta înseamnă că nivelul glucozei în sânge rămâne constant dar şi că ai energie pentru 4 ore, pentru întreaga dimineaţă", zice el. mi-e greu să cred că cabral - prezentatorul teve sau blogărul? - a mâncat biscuiţii, apoi a mers la analize de sânge, ca să se/mă convingă de adevărul celor spuse. şi n-a dat copy-paste de pe un comunicat trimis în plic de agenţie laolaltă cu ceva parale.

exemplul 2: campania cu şopârlica. a fost o perioadă cînd găseam pe toate blogurile poze şi posturi despre nu ştiu ce şopârlică - mascota nu ştiu cărei campanii (ba ştiu, dar nu vreau să-i fac reclamă). a fost şi un concurs de balade 2.0 cu acea şopârlă - "şopârla însetată, nu-ştiu-cum alintată". carevasăzică, blogări care până atunci aveau tupeul să-l înveţe pe iliescu şi băsescu cum e cu politica, pentru parale, n-aveau tupeul le spună tipelor de la marketing - care-au gândit campania - că poanta cu şopârlica e ridicolă. ba chiar păreau cu toţii că şopârlica devine brusc simbol al divertismentului blogosferic. (chiar, nu mai zice nimeni ce mai e cu şopârla? o fi murit, săraca.)

nu, nu sunt împotriva campaniilor de marketing pe bloguri. însă cred în păstrarea bunei măsuri. şi aşa "ucigaşul" asumat al blogurilor, facebook, cu like-urile lui e plin de publicitate, cred că blogul ar trebui să mai păstreze din ceea ce a fost odinioară.

se vehiculează o reţetă ca să faci bani din blog - spicuieşti din agenţiile de presă anumite ştiri, le comentezi în stil voit tabloid, cu înjurături şi tot tacâmul, îţi faci mulţi vizitatori - românii sunt leşinaţi după scandal -, aşa încât îţi poţi înscrie liniştit blogul într-o campanie publicitară pentru indiferent ce produs - fie el prezervativ sau credit bancar. numai să fie pe bani.

într-un aşa trend, nimic nu mai rămâne din scopul iniţial al apariţiei blogului ca gen - jurnal de gânduri şi pasiuni intime. ci blogul rămâne doar un mijloc de a face bani uşor. la fel ca "jurnalismul tabloidiza(n)t ce prezintă drept "ştiri" desfăşurări de nunţi de mârlani. tot un mijloc de a face bani uşor.

nu există o deontologie a blogărului, aşa cum este cea - de cele mai multe ori încălcată - a jurnalistului. nici nu e nevoie, zic. însă e nevoie de păstrarea ideii de sinceritate din care s-a născut blogul.

sper ca niciodată să nu fiu asimilat - ca blogăr - cu ăla ce scrie despre fleacuri pe bani. dacă scriu despre fleacuri, o pot face şi fără bani. banii nu-ţi pot aduce un dram de siceritate în plus.

ps. nu mai spun de blogării "forţaţi" de anumite campanii să scrie despre anumite evenimente la care pân-atunci ei nici nu călcaseră - piese de teatru, concerte simfonice etc. posturile lor vor constitui pentru mine o permanentă sursă de umor. :))

18 comentarii:

  1. Blogerul e ca omu', se uita in ochii tai si parca ar vrea sa-ti vorbeasca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Așa cred și eu. De fapt, blogul este cel mai liber mediu din câte pot exista. Nu există nici un gatekeeper între tine și mediul de publicare. Depinde numai de tine dacă vrei să scrii ceva în mod liber sau să asculți de logica economiei de piață.

    RăspundețiȘtergere
  3. Touchee! :)

    Îmi plac postările inteligente de tip,,making off blogging''.

    Şi totuşi să fie corecte clasamentele blogurilor, să fie corecte locurile ocupate de anumite bloguri deştepte şi care nu se ...tăvălesc pentru bani?

    A propos, pe mine nu m-a plătit Lexus azi hihihi!...

    RăspundețiȘtergere
  4. un exemplu si mai pervers decat tudor chirila - care e un dobitoc, oricum - e bucurenci. si acu imi amintesc molozul pe ton idilic scris despre santalu de gutuie! (in fine, si de-ar fi numa asta problema.)

    RăspundețiȘtergere
  5. Iti dau dreptate in mare parte la ce ai scris, insa sunt aproape sigur ca la partea cu Cabral ai gafat. Daca il citeai de mult timp pe Cabral, observai caare specificat si ca a zis de multe ori ca banii de pe campanii se duc in onguri si asociatii pentru copii.

    Mai ales in cazul acelor biscuiti din care sunt sigur ca nu a luat tone de bani.

    In rest, ai mare dreptate...

    RăspundețiȘtergere
  6. @Valy: gafa daca se lega de partea financiara, de faptul ca a luat bani pentru articol. Din cate vad eu, s-a legat de faptul ca (probabil) a dat copy/paste la un comunicat si nu a prezentat o experienta personala, cum faceau bloggerii cand nu existau campanii. Si dupa umila mea parere, pe blogurile personale intri sa citesti despre experientele... personale, nu bullshit de marketing.

    Unde a gafat?

    RăspundețiȘtergere
  7. True, true... c-asai romanul, milog, cersetor, fara demnitate, fara coloana vertebrala, ar ..te-o si pe ma-sa pentru 30 de arginti. D-aia rromanii nu sint nemti.

    RăspundețiȘtergere
  8. mi se pare un fenomen absolut banal. mai trist, dar nu surprinzator, e ca oamenii aia au cititori, dar dupa cum se stie 99,999999% din oameni is retardati.

    RăspundețiȘtergere
  9. da și nu, sunt multe nuanțe implicate aici. nu e ca și cum ar exista o rețetă sau un manual de blogging, care să cuprindă exact ce și cum trebuie scris (sau ce nu trebuie să apară) pe un blog. pentru unii blogul este un jurnal de idei, fără aspecte pecuniare, pentru alții este și/doar un instrument de făcut bani, iar acțiunle lor se modelează în consecință. nu cred că ar trebui să privim atât de unitar „blogosfera”. la fel cum există cărți felurite, adesea având în comun doar hârtia (mediul prin care se comunică) la fel blogurile împart același spațiu virtual (www) și cam atât...

    RăspundețiȘtergere
  10. @Valy - scopul nobil nu scuza intotdeauna mijloacele.
    @claus - da, cam asta am vrut sa spun.
    @sandman - exagerezi, evident, dar spui bine!
    @PETROV - eu nu m-am referit la cititori. eu cred ca cititorii pot fi educati.
    @camil - eu nu dau lectii despre cum sa scrii pe un blog si nu cred in "retete". cred insa in sinceritatea blogului, chiar si aceea fictionala, ascunsa dupa pseudonim. cred ca daca un blog se transforma in mesaje publicitare, iar postarile devin "umplutura", atunci acela nu mai e blog, sau nu mai e un blog din acelea care imi placea mie sa le citesc.

    RăspundețiȘtergere
  11. nici eu nu mă dau în vânt după bloguri în care sunt mai multe advertoriale decât articole de fond, doar subliniam că există multiple nișe și în mediul online, de la filosofie și literatură până la mondenități șamd, fiecare cu cititorii săi.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pana la urma, si scrind despre sucul X sau marca Z de chiloti spui multe despre tine, chiar daca unii nu realizeaza asta. Presupun ca atitudinea fata de blog rimeaza cu cea generala fata de viata. Vrei sa faci bani ori sa atragi audienta pentru diversele tale proiecte. Te simti lipsit de inhibitii daca folosesti un pseudonim (si aici se poate ajunge la extrem, vezi un blog depistat de mine cand scriam un material pentru ziar, blog intitulat sugestiv Jurnalul masturbatorului). Pana la urma, spatiul asta virtual poate juca si un rol terapeutic, ajutandu-te sa constientizezi niste chestii, sa scapi de niste angoase, sa primesti niste sfaturi ori incurajari.
    Cat despre libertatea absoluta oferita, si asta e intr-o oarecare masura o iluzie. La Iasi i-a fost deschis dosar penal unei femei pentru ce scrisese pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  13. bloggerul, ca un one-man-show ce se afla traieste in lumea reala, aia cu facturi la curent si internet.

    Daca imi place unul ca Tudor Chirila (glumesc, e un cretin, nu imi place de el) o sa accept si faptul ca ocazional scrie advertoriale. Ca na, sa manance si gura lui ceva.

    Probabil ca un blogger inteligent va gasi un bun echilibru in cat de mult se prostitueaza pentru a nu-si irita cititorii.

    RăspundețiȘtergere
  14. Din fericire, cred ca au ramas destui bloggeri care scriu ce gandesc sau ce simt, fara sa se lase influentati de bani, publicitate, trafic etc. Scriu pentru ei si pentru altii, dar ramanand consecventi si fideli lor insisi. E adevarat, nu ei au cel mai mare succes, dar nici nu-i intereseaza asta, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Foarte bine punctat.
    Am avut si eu la un moment dat intrebari de genul asta - un moment in care mi se propusese sa scriu despre ceva ciocolata neciocolata comerciala in situatia in care eu promovez total altceva. Si am intrebat pe twitter de ce ar accepta cineva asta? Raspunsul a fost: pentru ca un blog neimplicat in campanii nu exista. Si atunci am ales sa nu exist :)

    RăspundețiȘtergere
  16. blogul n-a fost niciodata "jurnal de gânduri şi pasiuni intime". confuzie cu jurnalul intim din sertar, pe care nu il publici in vazul tuturor

    RăspundețiȘtergere
  17. Si totusi banii pot intretine un blog interesant, nu credeti?

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu cred ca as reusi sa fiu William Shakespeare daca am ales sa vorbesc despre afacerile online.Conteaza mult si subiectele pe care le abordezi....

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...