22 august 2012

cum l-am abandonat pe Andrei Pleșu

astă seară am ajuns la libraria humanitas kretzulescu pentru că acolo era Andrei Pleșu.
l-am admirat din studenție, când îi sorbeam cuvintele și mă minunam la fiecare verb al domniei sale. mă străduiam să nu-i scap vreo apariție teve – dintre puținele culturale care erau –, să nu-i pierd vreo reeditare la humanitas. iar astă seară speram să surprind ceva din farmecul acestui om care iată, face mâine 64 de ani. să-i dorim cu toții multă sănătate. fără reperul de normalitate al domniei sale, am fi mult mai săraci.

din farmecul studenției însă, am regăsit doar înghesuiala. pe atunci era la conferințele facultății de drept, sau la gds. acum era pe îngustul foișor de beton din fața librăriei, transformat de ceva timp în bistrou parizian cu titlu de café. doar din librărie l-am putut vedea pe Andrei Pleșu, însă se auzea prost. câțiva tineri se-adunaseră la temelia bisericii kretzulescu, sau pe bordura de la baza foișorului. 


m-am așezat și eu vreo 20 de minute. am ascultat. când nu primeam în urechi zgomotele căii victoriei, am auzit câteva aforisme. câteva alegații culturale. apoi câteva aluzii glumețe cu aromă de mitică. cei din jur izbucneau cu toții în râs, de parcă se pregătiseră anume s-o facă, pentru că de, n-ai cum să nu râzi la pleșu. dar, în ciuda a toate, eram cu toții fermecați de Personalitatea lui Andrei Pleșu care-și rostea vorbele. dacă ar fi scăpat, fără voie, vreo enormitate, tot am fi aplaudat, cuprinși de admirație.


dar deodată, mi-am amintit de acei oameni despre care povestește nietzsche, oameni înțelepți care știu numai de scânteile pe care le aruncă spiritul, dar fără să vadă ce nicovală este el, ce cruzime are ciocanul cu care o izbește. apoi m-am gândit la cele două cărticele mai importante ale scriitorului – exemplara minima moralia și eseul despre îngeri – în contrapondere cu ideile mari sau emoțiile pe care, student, mă așteptam că am să i le citesc cândva, și că nu se va consuma și el, degeaba, ca atâția alții. m-am gândit apoi la intelectualii de salon parizian din secolul 19, de care nu mai știe nimeni, dar care pe atunci erau în centrul atenției și îi distrau prin cozeriile lor pe un balzac, pe un stendhal, pe un baudelaire, sau pe un goncourt, de i-a făcut pe aceștia să-i consemneze în jurnale. și mi-a venit în gând o comparație, pe care am respins-o, din respect. 

dar am recunoscut că, în afara unei personalități autentice, dar pe care deja o știam de 20 de ani, nimic izbitor nu găseam în vorbele lui Andrei Pleșu. și l-am abandonat bucuriei neștirbite a celor prezenți. și am plecat să mă plimb prin bucurești, împreună cu persoana cu care eram.

___________________________________________________________________

8 comentarii:

  1. o gogoasa umflata, un fel de paulo coelho al romanilor care doar a reinterpretat ce au scris personalitati autentice. probabil admiratorii lui sunt aceiasi fani ai lui coelho. si au " Minima Moralia" lui Plesu, nu a lui Adorno

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim esti idiot (oh, ironia de a fi tu insusi un anonim!).
    Cat despre post : bravos, stimabile. Foarte adevarat & foarte bine scris (la obect, adecatelea).
    O mentiune, totusi. In saloanele pariziene veneau, plecau, perorau zeci (poate sute, in perioadele bune)de oameni de bine, de spirit, de haz de necaz, amfitrioni/histrioni, entertaineri cum s-ar zice (desi, parca pe sex-reader am citit ca se pudrau pentru a-si ascunde sifilisul, deci numai demni de invidiat nu sunt). In romania avem un plesu pentru (fir-ar sa fie!) aia elevati, si un mircea badea pentru cei elevati numai cand sunt intr-un elevator. Iar despre bodlerii si balzacii 'in potentia', sa auzim numai de bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. intr-adevar Plesu mai nou face cozerii pe seama lui "petrica",ca e usor si placut.
    Adorno e prea mare sa il pui in ecuatie cu elita aceasta auto desemnata si draga romanilor fara repere

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, prea ușorul și prea plăcutul, asta-i va fi fatal.

      Ștergere
    2. Corect! Insusi Noica ii atragea atentia lui Plesu ca sufera de o dorinta de izbavire rapida si usoara a sinelui. Citesc (sau ma chinui sa citesc) Jurnalul de la Paltinis pe care l-am descoperit de curand.
      Dar cu toate acestea, Andrei Plesu ramane un om si un scriitor valoros. Nu toata lumea poate incepe sa citeasca direct pe Platon. Dar poate incepe introducerea in cultura cu un Plesu.

      Ștergere
  4. La curtea noastra neprinciara, Plesu este o valoare. Daca si la 64 de ani ne asteptam la dumnealui sa schimbe peisajul culturii romane, sa na lecuiasca de provincialism si mediocritate, sa poarte stindardul exceptionalismului european (cine e baiatul cu steagul azi: Zizek, Sloterdijk sau Onfray?) inseamna ca il supraevalum bovaric. Omul are clar limite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. indiferent de curte, pleșu ESTE o valoare ca om. ideea mea se referea la ce anume (mai) e în stare. eseuri ușurele, de dilemă, nimic cutezător sau măcar serios.
      onfray, supraevaluat, zizek, nu cunosc. poate sloterdijk.

      Ștergere
  5. poza cu tinerii de pe borduri mi se pare foarte trista... mi-as fi dorit sa-i vad asa la vreo cauza, la vreun zizek (pas onfray), nu la un minorat cultural, o mondenitate desueta si ridicola dupa reteta, despre "frumusetea uitata a vietii", o sezatoare cu anecdote si cascat gura. niste tineri deja imbatraniti mi se par, cu riduri netraite, conditionati si castrati de opinie.

    ...cum si descrieti in articol...

    care este exact, dar molcom (comentariul dv de deasupra e mai net si castiga prin asta). unii dintre noi am ajuns mai demult la aceleasi concluzii (dupa ce am trecut prin simile exercitii de admiratie :) - cat de prost pentru o gandire critica suna sintagma asta!

    exercitii de idolatrie... i-as fi vrut interesati, de pilda, daca tot au mers in acel loc, de un subiect ca acesta

    http://questioare.com/humanitas-s-a-rebranduit-iar-angajatii-isi-iau-talpasita/?fb_action_ids=493000897395963&fb_action_types=og.likes&fb_source=timeline_og&action_object_map={%22493000897395963%22%3A10151104020969817}&action_type_map={%22493000897395963%22%3A%22og.likes%22}&action_ref_map=[]

    despre valoarea umoristului ca om sa nu mai vorbim... dar va admir credinta, idealismul

    doar ca traim intr-o lume pragmatica, umoristul serii included... chiar cap de lista :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...