duminică seară, la
teatrul mic am văzut prima mea piesă de shakespeare -
furtuna. norocosul de mine, în viziunea cătălinei buzoianu, unul dintre cei mai buni regizori români.
mişto montarea, mi-a plăcut la nebunie scenografia (de
dragoş buhagiar)!
oricum, furtuna e piesa de geniu a lui shakespeare care lasă regizorului libertatea creaţiei.
ştiţi, cred, subiectul:
prospero, ducele milanoului şi fiica sa
miranda sunt exilaţi pe o insulă pustie de către fratele său. aici, peste ani, prospero, magician de talent, "aranjează" împreună cu duhul aerului
ariel o furtună. ca pe insulă să naufragieze chiar fratele uzurpator împreună cu regele neapolelui şi fiul său
ferdinand. totul e o răzbunare, dar se termină cu bine, prospero învaţă să fie milos.
sunt aici duhuri, spirite, vrăjitoare, monştri care fac imaginaţia să zburde. şi regizoarea asta face: îşi lasă imaginaţia să zburde. în prima parte a piesei, m-a cucerit! actorii care se plimbă pe deasupra sălii, oglinzi, ecrane computerizate, vrăjitoare islamiste şi marinari "comando" alcătuiesc o piesă (post)modernă care te prinde. (piesa e socotită îndeobşte o comedie).
problema a apărut în partea a doua a piesei, când mi s-a părut prea mult balamuc. faţă de care monologul final al lui prospero - serios şi punct nodal al piesei - a părut în plus!
despre actori, mi-a plăcut mult
rodica negrea în rolul lui ariel, cei doi matrozi matoi (
alexandru gâtstrîmb şi
alin mihalache). nici
mihai dinvale n-a jucat rău ca prospero. nu am înţeles şi pace prezenţa
valeriei seciu într-un personaj inexistent în piesa shakespeariană (după ştiinţa mea).
în fine, fain spectacolul! nu regret că l-am văzut!
