marţi, după crăciun
imdbfilmul se bucură de multă acoperire media, ceea ce te duce de la început spre aşteptări mari. în parte, confirmate.
subiectul e anunţat deja peste tot, e ceva comun, un soţ îşi lasă nevasta cu copil pentru amanta mai tânără. nu mare lucru, dialogurile sunt luate parcă mergând cu microfonul pe stradă sau prin case, ca odinioară stendhal cu oglinda. personajele sunt credibile, scenele la fel, cu tot cu urâtul vieţii.
dar ce mi-a plăcut mie au fost două scene: cea din dormitorul constănţean al amantei, când cei doi se privesc în ochi spunând platitudini, degeaba privirile spunând totul; evident, scena culminantă, ce începe cu sunt îndrăgotit, nevasta se bucură, o cunoşti şi tu, nevasta are cerul căzut pe ea etc. surpriza, miştoul, plânsul, istericalele, gonirea. două scene antologice, ce vor rămâne pentru film, după mine, ca dialogul celor trei în hotel din 432. dar cam atât... ba nu, un bravo mirelei oprişor!
două scene obişnuite din vieţi obişnuite, dar bine redate cinematografic astfel încât pe mine m-au emoţionat. (a, scenografia filmului e excelentă, felicitări lui sorin dima.)
ps. aseară, la noul cinematograf al regizorului român, în curte, parcă tot tineretul bucureştean se adunase tocmai acolo, la mocăngeală să vadă mediatizatul marţi, după crăciun, inclusiv piţipoance şi cocălari care fluierau la scenele de început cu goliciuni, fără sonor, mulţumim organizatorilor. plus ţigări, sticle de bere printre trandafiri, dialoguri tip asta e aia din filmul ăla. în comparaţie cu realitatea, filmul era de o normalitate surprinzătoare.
pps. aştept cronica subiectivă a lui cinesseur.
