"dovezile" credinţei

în 1600 - 1601, pictorul italian caravaggio pictează tabloul "necredinţa lui toma" în stilul său clarobscur dramatic. este tabloul meu preferat când este vorba despre înviere căci arată aplecarea cu dragoste a lui Isus chiar şi spre de cei care nu cred.

sunt câteva lucruri care-mi plac la această pictură:

- felul cum toma îşi bagă - adânc, cu toată unghia - degetul în rana făcută de suliţă la răstignire, rană care nu mai sângerează - nu ştiu dacă Isus îi ţine mâna ca să i-o conducă spre rană sau ca să i-o extragă de-acolo. şi felul delicat cum îşi destupă rana, arată încă vulnerabilitate, de parcă nu ştii dacă rana e proaspătă sau e vindecată.

- evanghelia nu ne spune ce au făcut ceilalţi apostoli când Isus le-a apărut în faţă înviat, însă carvaggio nu are cum să nu se întrebe. iar felul cum ceilalţi doi apostoli se apleacă asupra dovezii - îmi arată că oricât de credincioşi ar fi fost, le apare şi lor nevoia bruscă a convingerii; par că nu vor să piardă un aşa prilej. înainte de a fi devenit sfinţi, sunt, până la urmă oameni. cu aceeaşi slăbiciuini ca a lui toma. nu iau distanţă de el, ci îi sunt solidari. chiar dacă nu au curajul lui de a întreba, se supun cu bucurie răspunsului ce vine.

- privind tabloul, mă simt părtaş găsirii dovezii. figura calmă a lui Isus arată foarte bine înţelegerea şi supunerea în faţa acestei nevoi profund umane de empiric. şi el a fost om şi înţelege: adu mâna ta şi o pune în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios. (ioan, 20, 27)

poza de aici.

veniţi, bă, să stăm de vorbă

horia bernea, telefonându-i când lui andrei, când mie, cu reproşul că nu stăm îndeajuns de vorbă. 

"- bă, o să murim, bă! veniţi, bă, să stăm de vorbă, că o să murim!" a murit. 

(gabriel liiceanu, întâlnire cu un necunoscut, p.350)

în 2009, într-o discuţie despre sinucidere de pe blogul raul necesar, als [alex leo şerban] spunea că voi fi surprins de ce se va-ntâmpla cu el peste 2 ani. eu n-am înţeles nimic, discuţia am uitat-o, als a murit, n-am stat mai mult de vorbă.

regret că n-am stat mai mult de vorbă cu fratele meu dispărut acum 14 ani, îmi pare rău că nu reuşesc să-mi întâlnesc prietenii la un pahar de vorbă.

mess, facebook, telefon - nimic nu se compară cu fiinţa fizică de aproape, cu grimasele, cu vocea şi râsul, cu gesturile, cu mirosul, cu prezenţa. nu venim destul să stăm de vorbă cu persoana iubită, cu familia, cu prietenii. chiar şi cu necunoscuţii. 

să profităm, deci! să venim şi să stăm de vorbă. 

desenul de hanna sidorowicz

lecturi urbane din nou

azi, ora 19 şi ceva, pe peronul staţiei de metrou unirii 1.

miracolele darwinismului

după cartea neurologului antonio damasio şi după cea a sexologului jared diamond, m-am gândit să mă mai pun la punct cu câteva teorii ştiinţifice din secolul trecut, deşi ştiu că nu mulţi au astfel de curiozităţi.

autorul cărţii de faţă este o somitate în lumea ştiinţifică biologică, ca darwinist notoriu. şi scrie această carte cu pasiune şi credinţă nestrămutată în adevărul selecţiei naturale. este polemic cu anti-evoluţioniştii şi, pe lângă demonstraţii în contra creaţioniştilor, catastrofiştilor, saltaţioniştilor, puctuaţioniştilor, lamarckiştilor  şi mutaţioniştilor - incredibil! - face analogii uimitoare cu lumea calculatoarelor. ba chiar şi creează un program de creaţie a "vieţii" artificiale după regulile naturale (se descarcă de aici).

am reţinut câteva principii ale darwinismului, pe care nu mai ştiu dacă le-am învăţat la şcoală sau nu, dar care acum m-au cam pus pe gânduri:

• procesul de selecţie naturală (metaforic intitualt ceasornicarul orb) nu are în vedere nici un scop (pe termen lung)
• oamenii nu au o idee intuitivă asupra imensităţii timpului disponibil pentru transformarea evolutivă, de accea nu pot înţelege uşor procesele acesteia
• evoluţia s-a făcut prin paşi cumulativi, mici, (nu prin salturi mari) prin selecţia dată de supravieţuirea exemplarelor puternice
• evoluţia se face prin dezvoltarea embrionară datorită mutaţiilor genelor care o controlează (o mutaţie se face aprox. la 1 milion de generaţii)
• dacă un proiect e suficient de bun pentru a evolua 1 dată, acelaşi principiu de proiectare e suficient de bun pentru a evolua de 2 ori, din puncte de plecare diferite, în diferite părţi ale lumii animale. (p.121)
• evoluţia e constructivă

alături de aceste principii ale evoluţionismului, richard dawkins explică multe teorii legate de genetică, despre apariţia vieţii organice din viaţa anroganică (cap. 6) şi adesea m-am poticnit în lectură, din cauza dificultăţilor de înţelegere.

m-au dat pe spate niscaiva exemple din lumea vie, de care auzisem întâmplător sau n-auzisem chiar deloc (deşi am făcut un liceu de chimie-biologie). spicuiesc:

• liliecii au elaborat tehnica ecolocaţiei şi a emisiei/recepţiei cu milioane de ani înainte ca strămoşii noştri să coboare din copaci.
• deplasarea doppler - apare când sursa şi receptorul se mişcă unul în raport cu celălalt
• creierul e un calculator de 10 "giganeuroni"
• o celulă are capacitatea de a stoca informaţie astfel încât ar încăpea  enciclopedia britanică de 3-4 ori (p.146)
• vacile şi mazărea au o genă identică (histona H4) care presupune un existenţa unui strămoş comun de 1-2 milioane de ani
• organismele există pentru perpetuarea ADN şi nu invers (sunt "cutii")
• organismele se împart în două: bacterii şi eucariote
• genele acţionează pentru propria lor propagare în fondul comun de gene al speciei
• noi şi cimpanzeii avem în comun 99% din gene.
• preferinţa femelelor pentru penisurile lungi e "oprită" de selecţia utilitară (bărbatul s-ar împiedica) :)

în fine, cartea este inteligentă, bine structurată şi se citeşte cu plăcere, deşi încet. este o lectură excelentă pentru timpul liber, mai ales că nu e obligatorie pentru şcoală. :)

ca mod de înţelegere a lumii, evoluţionismul darwinist are mult firesc şi bun simţ. cel puţin, din cartea lui dawkins.

ps. a nu se începe cu chestii religioase, vă rog!

richard dawkins, ceasornicarul orb (the blind watchmaker), editura humanitas, bucureşti, 2009, traducere de simona mudava, 398 de pagini

coperta (frumoasă) de andrei gamarţ

varianta în engleză a cărţii poate fi descărcată de aici.
o conferinţă (titrată) ted a autorului aici.

a mai scris sorin lavric aici.

cititul e sexi şi la ei

m-am gândit că, după ce femeile au citit atâta pe-aicea - fie nud aici sau aici, fie îmbrăcate aici - cred că e şi rândul bărbaţilor. îmbrăcaţi, evident.