despre multe antologii românești proaste

sunt de acord cu antologiile.
dar numai cu cele care-și propun ceva mai mult decât de a fi vândute cu orice preț.
sunt de acord cu antologiile de poezie, în care, alături de poeții consacrați (pentru care cumperi, de fapt, cartea), mai ai surpriza să găsești câțiva cu potențial.
sunt de acord cu antologiile de proză, ce-și propun să reprezinte un curent, o generație, o temă, o țară, un gen.
sunt de acord cu antologiile de umor, căci râsul e, ca și moartea, veșnic. 

însă în ultimii ani, mi se pare că s-au înmulțit antologiile românești proaste. la art, humanitas, un pic și polirom, găsești adunături de texte heteroclite scrise fără nici o noimă. să tragi cu tunul dacă găsești maxim 2 texte mai de doamne-ajută, pe care să le recitești.
de la culegeri de articole ale unui autor, în care acesta aruncă cu lopata texte cu câte-n lună și stele, pe care le publică să mai scoată și el un ban de-un mic și-o bere, 
la antologii tematice - primii blugi, prima țigară, primii bunici, primele cratițe de intelectuali - în care ha-ha-ha hi-hi-hi 80% dintre texte sunt tâmpenii (dar musai simpatice!) scrise la comanda, simpatiile și obligațiile antologatorului, în care cei mai mulți autori, chiar dacă n-au dispoziție sau talent, scriu despre, să fie-n trend.
fără noimă valorică decât strict comercială, mi s-a scârbit de prezența acestei maculaturi care inundă rafturile, la fel ca unele almanahuri comuniste, pe care le citești la-nceput de an, iarna, lângă sobă, să nu te plictisești, apoi îți faci focul cu ele; ca un ziar care te-amuză azi, dar mâine sfârșește pe fundul găleții. astfel de antologii își au locul lor de veci, în cel mai bun caz, la anticariat.

ce citesc acum

o nuvelă mai inedită a lui cehov, ecranizată în 2010

din nou, roblogfestul cultural

din nou, nu comentez alegerea juriului - a cărui componență a fost, de data asta, secretă. mi-e tot mai greu să înțeleg criteriile de selecție... poate cultural rămâne doar așa, un nume, și nu un adjectiv. foarte puține bloguri înscrise. și mai puține noi. poate că sunt, dar nu se înscriu la concurs, pentru că poate nu contează.

și nu vreau să spun că cei care au câștigat nu meritau, ba da. cunosc blogurile și le apreciez mult, pe iv cel naiv l-am întâmpinat în blogrol cu căldură, iar cartea sa este unul dintre produsele cele mai calitative ce pornesc din online în cultura mainstream. de asemenea, filme-cărți.ro merită tot respectul pentru acribia cu care comenteaza filme și cărți, de o mare diversitate - uneori sunt comentat și eu pe-acolo (și nu am înțeles de ce dintotdeauna pozitiv).
dar. în ceea ce privește locul 3, de ce ar merita un loc fruntaș în fața altor bloguri, unul alcătuit din notițele unui autor pentru un roman istoric - și numai despre tulcea - nu înțeleg. doar dacă din juriu făceau parte tulceni iubitori de romane istorice.

dar îmi explic repede că nu prea era de unde alege. totuși, nu sunt de neglijat unele bloguri găsite doar cu acest prilej - evident, nu le amintesc pe cele din blogrol:

• gavagai, pentru mulțimea temelor atinse - m-a tușat cu postarea despre pynchon :) - de la recenzii, jurnal și creații proprii, la cum se sărută și la istoria telenovelelor, într-un template frumos și curat.
• revelația mea de acest an roblogfest este contamporania, un blog muzical despre muzica clasică, aparținând lui ștefan niculescu - evenimente și elemente de cultură muzicală. cu acestă ocazie, am regăsit în blogrol un blog colectiv dispărut, tot despre muzică clasică, al unor inimoși tineri, 433.ro
• blog de bucurești, prin care putem cunoaște în mod simpatic colțuri mai puțin cunoscute din capitală.
• un blog de mediu! - greenly magazin,

! am găsit chiar un blog amuzant, citate motivaționale, în care am întâlnit-o, alături de francisc bacon și la rochefoucauld, și pe... celine dion.

la categoria de film, mirarea mea a atins culmea cu alegerea - de către public, de data aceasta - a blogului colectiv filme tari, în care găsim spoilere și comentarii ca făcute de elevi de clasa a patra și neînțelegeri flagrante - vezi la dolce vita sau pe aripile vântului. de unde se vede că acesta este nivelul culturii cinema în românia. deh, l-am avut pe sergiu nicolaescu... :(

ps. nu pot înțelege și pace de ce participă bloguri în care se scrie din ani în paști?

de ce ar face sex un indian cu o iapă pe un templu?

în cartea sa „prigoana plăcerilor” (despre care am scris aici), filozoful  francez michel onfray discută despre sculptura zoofilă de mai sus, de pe templul de la khajurāho, templu ce a făcut și face deliciul erotic al turiștilor europeni, templu amenințat cu distrugerea de însuși ghandi și salvat de tagore.

fragmentul este amuzant. onfray întâlnește în india un „guru tantric” care nu vede în această scenă decât un soldat care, pe câmpul de luptă, înlocuiește o femeie cu o iapă. totuși, dacă ne uităm mai bine, vedem chiar alături o femeie care-și acoperă fața, aruncând doar un ochi. lângă, un bărbat se masturbează de zor.  lărgind scena,  mai găsim trei femei în apropiere. așadar, care este rostul? noi, ca europeni, nu ne putem decât excita,  uimi sau categorisi așa grozăvie – voaiorism, zoofilie, onanism...

continuarea postului este pe blogul colectiv, sex reader, căruia m-am alăturat prin acest prim post. mă veți mai găsi, deci, și pe-acolo.

înserare livrească...

ilustrație de anand naorem de aici