Ieri am avut o mare bucurie. Tot căutam să-mi cumpăr şi eu Adam şi Eva lui Rebreanu, la mine pe locul 1 în topul romanelor româneşti de dragoste (a fost chiar primul roman în defuncta colecţie a editurii Eminescu "Colecţia romanelor de dragoste", colecţie ce făcea deliciul gospodinelor românce în epoca la fel de defunctă).
Şi-am găsit romanul, dar nu oricum. Ci în ediţia critică a lui Gheran, cu fişele de lectură ale autorului despre hinduism, antichitatea romană, evul mediu creştin occidental, multe note şi variante. Adică, am nu doar romanul, ci şi şantierul acestuia, ce-mi dovedeşte munca pe care Rebreanu a depus-o - din plăcere pură - scriind acest minunat roman.
Nu înţeleg de ce romanul nu se studiază la şcoală, mie mi se pare cu miză universală, e un Salammbô românesc, mai puţin plicitisitor decât al lui Flaubert. Adevărat, ideea metempsihozei e destul de uşurică pentru timpurile moderne, însă e integrată perfect în structura romanului.
În fine, pentru că-mi place Rebreanu pentru Adam şi Eva, la fel cum Camil îmi place pentru Procust, mă gândesc la o acţiune de reevaluare totală a valorilor literare oficiale, neocomuniste de azi. Căci, de exemplu, în programa pentru bacalaureat au rămas Sadoveanu (?), Rebreanu, Camil, Preda, fără ca bacalaureaţii să mai ştie ceva de Craii lui Matei, de Jocurile Daniei de Holban, sau de romanele grele ale Hortensiei...)
Câteva impresii găsite pe net despre
Adam şi Eva de la alţi cititori:
1,
2,
3.
