Să învăţăm de la cehi - Hrabal

Imposibilul devenit realitate. Istoria asta o spune chelnerul Ditie, cel care l-a servit pe regele Abisiniei, spărgându-şi oglinda vieţii în zeci de cioburi-istorioare care mai amuzante, care mai ironice, tandre, tragice.
Găsim aici iniţiere, sex, politică, război, familie, faimă, bani, grotesc, burlesc, absurd – ucenicia în servit, primii clienţi ciudaţi (unul îşi tepetează cu bani camera), primele amoruri, fascismul, cum e să fii milionar, apoi dizident, cum e să fii tatăl unui idiot. Apoi sihăstria, căci „adevăratul om de lume e cel ce ştie să se retragă la timp în anonimat.”
Un deliciu livresc, savurat de mine a doua oară, ecranizat cu destul succes.
O carte incredibilă – Milan Kundera spunea că e un amestec incredibil de umor popular şi imaginaţie barocă – deloc apreciată la adevărata valoare, cu mult zvâc şi multă originalitate.

Bohumil Hrabal, L-am servit pe regele Angliei, Ed. Univers, Bucureşti, 2000, col. A treia Europă, trad. Jean Grosu, 236 p.

Notă: Cartea e disponibilă la editura Paralela 45 şi e doar 10 lei. Mai jos, am pus trailerul filmului oscarizat al lui Jirí Menzel (pe care, din păcate, nu l-am văzut.)

 

Am deschis un blog nou

Pentru c-am fost încurajat - e-adevărat, în scris, şi le mulţumesc tuturor pentru asta - să-mi duc ideea blogului despre Eminescu la îndeplinire, am purces. Iată-mă deci începând un blog nou, Eminescu, mon amour.

El este, desigur, pe Blogspot şi mi-ar plăcea să se transforme într-un blog colectiv, de calitate şi nu de cantitate. Aştept orice colaborări care privesc cultura română, inclusiv desene cu ponei roşii zvasticaţi pe fund.

Sincer, n-am mari speranţe în privinţa lui, un blog fără înjurături nu e citit de nimeni. Orice seriozitate e privită ca plictiseală oribilă. Şi-apoi, mai interesează pe cineva Eminescu?

Şi, pentru că nu ştiu cât timp voi avea să mă ocup de el, aştept colaborări ah! din păcate neremunerate pe adresa eminescu.monamour@gmail.com.

Aştept cât mai multe feedbackuri, chiar şi de descurajare.

Să învăţăm de la cehi - maestrul Hašek

Dac-aţi citit Peripeţiile bravului soldat Švejk în războiul mondial când eraţi copii, aţi făcut un bullshit. Cartea nu-i pentru copii. Copiilor n-ar putea decât să le stârnească hohote, ceea ce de altfel li se-ntâmplă şi adulţilor. Eu cartea am găsit-o foarte serioasă, în sensul că bisturiul umorului lui Hašek taie în cartea putredă a imperiului cezaro-crăiesc, a kakaniei lui Musil (că tot s-a reeditat), e o oglindă întoarsă a vremurilor de azi. Aşa că dacă n-aţi fost împreună cu Švejk la vârsta adultă, căutaţi-l.

După mine, ceea ce e important în această carte este că Švejk (dimpreună cu Hašek) ne oferă o salvare în faţa inepţiilor lumii.

- Una ar fi caracterul, să modelezi lumea după tine, nu tu după ea, dar numai idioţii mai au azi caracter, şi-n plus, pentru-acest caracter, Švejk pătimeşte-al dracului.

- Cealaltă este creaţia. În sens nietzschean. Adică, în faţa realităţii crude, soluţia de supravieţuire a acestui idiot grăsun şi bonom constă în fărâme creatoare - scurte poveşti heteroclite. Fiecare întâmplare e întâmpinată de Švejk cu-o scurtă anecdotă, de cele mai multe ori teribilă. Ea singură îndulceşte amarul vieţii.

Dar ce să mai zic eu mai multe despre această carte? Că e cel mai bun remediu pentru depresii, igrasii, toamne ploioase şi singurătăţi...

PS Dacă vă sperie recitirea unui aşa tom gros, recitiţi măcar cartea întâi, În spatele frontului - e cea mai amuzantă, după mine.

PPS Au făcut şi ruşii varianta lor, Viaţa şi neobişnuitele aventuri ale soldatului Ivan Cionkin de Vladimir Voinovici, apărută la noi la Paralela 45.

Jaroslav Hašek, Peripeţiile bravului soldat Švejk în războiul mondial, 2 vol., Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983, ediţia a V-a tradusă de Jean Grosu 
 (carte reeditată de Corint)

Îmi place, nu-mi place

Am o leapşă de la Mayuma:

Îmi plac: libertatea, cărţile bune, cartonate şi-n format normal, zăpada, ploaia, apusurile, oamenii de calitate şi conversaţiile cu ei, frumuseţea femeilor, oamenii educaţi, sacourile, pantofii care nu mă bat, transportul în comun, camerele de hotel, Brahms - mai ales concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră, Bach - concertele pentru vioară, filmele care mă lasă lat la final, întâlnirile cu părinţii, sinceritatea copiilor, plimbările-n neştire, colindatul librăriilor, cititul în cadă, teatrul radiofonic, îngheţata cu ciocolată şi toate prăjiturile din lume, navigatul pe net, muzica continuă, mângâierile, zâmbetul, glumele/bancurile bune, umorul, teatrul, cinematograful, condusul...

Nu-mi plac: mârlănia, minciuna, călcarea cuvântului, prostia, aroganţa, încălcarea libertăţii, gunoaiele, mizeria, răutatea gratuită, suferinţa celorlalţi, politicienii, oamenii fără principii, avariţia, meschinăria, venalitatea, mirosurile tari (mai ales cele pestilenţiale), aglomeraţia, aruncatul pe jos a gunoaielor (cred că intră la mârlănie), prejudecăţile, bârfa, scenele, încăpăţânarea, prostiile care-mi consumă timpul, plafonarea, timpul pierdut, manelele, castelele ţigăneşti, cuiele din beton şi sticlă din Bucureşti...

Daţi-vă cu părerea despre Eminescu

Silviu mi-a dat o idee: Să facem un blog despre Eminescu - poate cu numele Anti-Eminescu. Există deja unul, dar e de rahat şi nu e în genul în care m-am gândit eu; şi altul hagiografic. Adică aş vrea un blog în care să se discute:
- poeziile lui - le mai citeşte cineva, mai plac cuiva?
- omul Eminescu, ce se ştie şi ce nu? - să se şteargă praful prostiei cu care a fost acoperit omul acesta foarte normal
- despre tâmpeniile/prejudecăţile literaturii române.
Voi ce credeţi? Merită sau nu? Ar fi de interes? S-ar băga cineva? Sugestii?
Singura discuţie mai de bun simţ a fost publicată de Dilema (câteva articole aici), sub conducerea lui Cezar, pe vremea când nu exista interactivitate.
Mă gândesc c-ar stârni ceva scandal cultural - ceea ce-ar fi OK, nu?

Caricatura este de Jorge Rodriguez.

Update: Dacă Cezar nu se supără, am putea să-l intitulăm Eminescu, mon amour.

Editii de opere la Polirom

Am avut o surpriză plăcută aflând iniţiativa editorială a Poliromului de a scoate ediţii de opere (sper eu cât de cât critice) ale scriitorilor români contemporani (măcar în tradiţia editurii Minerva, să nu mai spun de alte edituri de-afară). Cartonate, cu un design frunos, vor apărea:

Gabriela Adameşteanu - Opere I - Dimineaţa pierdută

Gabriela Adameşteanu - Opere II - Gara de est. Întâlnirea

Ştefan Agopian - Opere I - Insemnari din Sodoma. Drumul. Republica pe esafod. Ziua miniei. Manualul intimplarilor. Tache de catifea

Ştefan Agopian - Opere II - Tobit. Sara. Fric - pe care mi-l voi cumpăra

Emil Brumaru - Opere I şi II - ?

Radu Cosaşu - Opere I - Maimutele personale. Povesti pentru a-mi imblinzi iubita. Alti doi ani pe un bloc de gheata

Se anunţă şi Zilele regelui de Filip Florian (pe ale cărui fragmente le-am citit în Dilemateca şi-au fost destul de "tari" în buna tradiţie a degeţelelor)