27 august 2010

a franzen of time

doamnelor şi domnilor, eveniment!
jonathan franzen e primul romancier de pe coperta revistei Time, după zece ani în care scriitorii au fost uitaţi, deci eveniment - ultimul fusese stephen king, în 2000.

alţi scriitori apăruţi pe copertă:
virginia woolf (1937)
william faulkner (1939)
robert frost (1950)
james baldwin (1963)
john updike (1968)
norman mailer (1973)
alexandr soljeniţîn (1974)
john le carre (1977)
michael crighton (1995)
toni morrison (1998)
stephen king (2000)

şi io n-am citit corecţii...

26 august 2010

nabokoavnele din bibliotecă

am făcut cunoştinţă cu lolita în 1994, volum tipărit la editura universal dalsi, neştiind absolut nimic despre autor decât din prefaţa cărţii semnate de dan grigorescu. cărturarul spunea acolo că traducătorul, horia florian popescu, pe atunci în vârstă de aproape 60 de ani reuşise să echiveleze tălmăcirea originară.

mai trebuie să spun că romanul m-a încântat, că l-am citit în bună parte în tren şi că mi-a stârnit hohote, că descopeream un unic scriitor american (?) admirator al lui flaubert et cetera?

a urmat firesc vorbeşte, memorie, în traducerea sandei aronescu (tot cu o prefaţă de dan grigorescu), tot la universal dalsi, care cumpărase drepturile de publicare în românia. între timp, lolita mea se împrăştia pagină cu pagină prin alte mâini şi a trebuit să o cos. am găsit apoi varianta engleză, cartonată şi timp de o vară studenţească, reuşii să buchisesc engleza dificilă nabokoviană.

a apărut invitaţie la eşafod, la albatros (în colaborare tot cu universal dalsi), cu o prefaţă de ion ianoşi - alt cărturar - din care am aflat că darul este vârful de lance al epocii ruse nabokoviene. din păcate, traducerea aceluiaşi roman de la polirom a schimbat traducătoarea, inna cristea.

am descoperit apoi că traducerile româneşti urmau s-apară la humanitas - cartea de pe noptieră şi raftul întâi - camera obscură tot în traducerea lui horia florian popescu. la cumpărat şi citit am zis pas - încă mă delectam cu lolita, la a nu ştiu câta recitire.

şi iată că din nou, horia florian popescu recidiva cu ada sau ardoarea la polirom (între timp tradusese şi V-ul lui pynchon, la cei 70 de ani). iar în 98, poliromul iniţia o serie de autor vladimir nabokov, cartonată cu supracopertă. din păcate, lipseau prefeţele care-ar fi ghidat cititorul prin hăţişurile operei labirintice nabokoviene - un scriitor de raft întâi.

în ceea ce priveşte traducerea eboşelor originalului laurei, apărute în america din pricina foamei de bani a fiului - încă un exemplu că oamenii mari au fii mai proşti decât ei - poate ar fi fost oportună după apariţia traducerii celorlalte cărţi finalizate de autor.
aştept cu nerăbdare traducerile romanelor darul şi foc palid şi reeditarea cursurilor de literatură - într-un format mai atractiv (eu le-am pierdut).
aşadar să-i urăm poliromului succes!


25 august 2010

pater familias


întoarcerea

imdb

am aflat despre film acum ceva luni, de la anna. şi sosise momentul să mă delectez şi c-un film rusesc. şi e unul în cel mai bun sens al cuvântului.

ivan şi andrei sunt doi copii care cresc fără tată. până când, după 12 ani, a momentul să-l cunoască. nu e cel la care se aşteaptă, dar au doar câteva zile să se cunoască recioproc. şi se cunosc, învaţă unulo de la altul. poate nu până la capăt.

multe simboluri, cadre perfecte, joc actoricesc minunat, un film de văzut musai. pentru că şi filmul rusesc mai are multe de spus...

tabloul lui mantegna de mai jos nu figurează - evident - în film, dar am găsit că asemănarea e uimitoare:




iaca trailerul:


23 august 2010

23 august

tocmai ce-am văzut filmul lui tismăneanu condamnaţi la fericire - despre experimentul comunist în românia - şi m-am întristat teribil: încă o dată, oameni care ajunseseră, după 45 de ani, să facă asta

nu pot realiza, în doar 20 de ani, capitalism şi o ţară decentă. otrăviţi în sânge cu ceauşism, rămânem condamnaţi la aşteptarea unui alt conducător, care să ne-aducă gura de rai promisă de zamolxe.

noroc că tot azi e şi ziua lui andrei pleşu care lasă o speranţă.
La multi ani, domnule Pleşu!

oraşul şi femeia


în oraşul sylviei

imdb


un minunat eseu cinematografic despre un oraş - strasbourg - şi o femeie pierdută acum 6 ani. filmul nu are multă vorbărie, câteva scene ce le numeri pe degete.


însă te învaţă CUM SĂ VEZI lumea cu un ochi de artist, căci cel care caută femeie este un artist - scrie şi pictează.




perspectivele multiple alcătuiesc imagini minunate, care apropie oamenii, altfel străini.



îţi arată ce uimitoare ceafa unei femei blonde, după ce-şi strânge părul.


cum poate atrage, printre frunze umbroase şi pline de mister, o damă uscându-şi părul cu feonul.

cum nu contează cuvintele, ci numai gesturile.

iată trailerul:



ceva şi la cinesseur aici.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...