sunt destul de intrigat acuma, după ce-am citi cartea. mesajul ei pentru mine a fost acela că, indiferent de câtă aberaţie stă în jur, ea poate fi folosită spre împlinire, chiar şi în aceea a dragostei.
evident că maeştrii prozei chineze nu pot face abstracţie de tradiţia milenară a poveştilor de înţelepciune. aşa că yan lianke se supune. tradiţia (post)modernă occidentală nu poate face abstracţie de poveşti cu sex. aşa că yan lianke se supune din nou. iar el mai ştie că are o datorie de conştiinţă, şi se supune şi acesteia.
aşa că ce a ieşit este o poveste scrisă minunat despre despre o dragoste nebună cu sex mult şi variat, într-o lume comunistă ce de n-ar fi nu s-ar povesti.
ordonanţa comandantului impotent dintr-o unitate militară - la fel - e sedus de soţia acestuia. urmează scene tari de sex, revoluţionar-patriotice am putea zice, căci sunt mereu împănate cu discursuri maoiste şi însoţite de sinergia noii orânduiri. se rup chiar de lume, goi puşcă, ca într-un paradis revoluţionar erotic - atât de revoluţionar că ajunge să devină contra-revoluţionar, distrugând efigiile "sacre" ale ordinii de stat.
se luptau în tăcere. ea ataca şi el o împingea, nelăsând-o să câştige nici o palmă de teren. niciodată n-ar fi crezut că ascundea o asemenea energie. vrând să termine o dată pentru totdeauna, a luat-o în braţe, a strâns-o la piept ca pe o pasăre care încearcă să zboare şi a împins-o spre pat, în care a azvârlit-o cu toată furia. în sfârşit, a pus un picior pe capul preşedintelui mao şi l-a sfărâmat scrăşnind din dinţi şi strigând;
- liu lian, eşti o stricată! denunţă-mă! cheamă garda!
coborând-şi ochii către locul pe care-l aţintea ea cu privirea, şi-a dat seama că lupta în care tocmai se prinseseră i-a redat vârtoşenia sleită în ultimele şase zile şi şase nopţi. (p.139)
dacă veţi crede cumva că vorbesc de sandra brown aici, veţi fi ca acei comunişti chinezi care au acuzat cartea de pornografie şi insulte la adresa lui mao zedong. ar avea dreptate.
dar vorbesc de fapt că romanul e scris cu plăcere şi se citeşte la fel, aflăm multe despre clasa de mijloc chineză a epocii maoiste care voia şi ea să se-nvârtă cumva - şi aş avea şi eu dreptate. de fapt, nu ştii - e ironie sau e credo.
toarte ca toate, dar până la urmă e o chestiune de amor.
yan lianke, în slujba poporului, editura polirom, iaşi, 2010, traducere de smaragdina bufnă şi ana zavate, 223 pagini