"contra bunelor moravuri şi nepretensibil după cap. 50 din legea presei" (1863) - cei care s-au sesizat au fost oameni de presă iar contra lui s-a poziţionat şi kogălniceanu, pe care anterior hasdeu îl susţinuse politic:
sunt acum patru ani, domnilor, de când gustai, pentru prima oară, din arborul ştiinţei binelui ş-al răului. o mamă avea o fată. şi mama şi fata şedeau într-o casă de lângă a tătâni-meu. le vizitam. amorul platonic cu fata merse prea departe. "pe la miezul nopţii, zise ea, vino prin fereastră în odaia mea." cine mai ştie cum s-a întâmplat, că mama, pândindu-ne, a auzit cuvintele fetei. la ceasul hotărât, găsesc fereastra deschisă, sar în odaie, întreb: "tu eşti aice, Emilio?" îmi răspunde o şoaptă: "vino încetişor!" ne culcăm. rezultatul vă este cunsocut, domnilor, dar ceea nu ştiţi, e mirarea mea, când Emilia mă dăscălea: "nu aşa... ia aşa..." etc. după trei oare, petrecute într-un extaz nedescris, profesoara mea mă congediază, tot pe fereastră, de frică "să nu se scoale neneaca." a doua zi revăd pe adevărata Emilie. închipuiţi-vă împetrirea mea, când o aud scuzându-se că n-a putut să mă aştepte: "neneaca mă închisese în iatacul său şi singură se culcase nu ştiu unde." atunci numai am înţeles cine a fost dăscăliţa mea: mama înlocuise pe fată... ştiţi, oare, domnilor, ce vrâstă putea să aibe curajoasa mamă? cincizeci şi şapte de ani, trei luni şi opt zile! am făcut acest calcul pe baza metricei originale!
bogdan petriceicu hasdeu, duduca mamuca (din memoriile unui studinte), în opere, vol. 3, editura minerva, bucureşti, 1998, ediţie de stancu ilin şi i. oprişan, pag. 35 - 36
concluzie? şi pe-atunci ţara era plină de Idioţi!
