concursul 1

pentru că tot au venit sărbătorile, m-am gândit să ofer câteva cărţi prin nişte concursuri. iată-l pe primul:

pentru a câştiga cartea-studiu "românii, un viitor previzibil?" - despre care am scris aici -, lansată printr-un eveniment săptămâna trecută, trebuie să răspundeţi la următoarea întrebare:

• care sunt 3 dintre caracteristicile culturale ale "sufletului neamului românesc" pe care constantin rădulescu-motru le-a numit, acum 100 de ani, în cartea sa "psihologia poporului român"?

aştept răspunsurile drept comentarii la acest post, în 48 de ore.

concursul este sponsorizat de editura result. cartea-studiu poate fi comandată pe site-ul editurii aici sau pe elefant.ro aici, la preţul de 147 de lei. 

mult succes!

lumea gheţii

eu ce sunt? să fiu, oare, omul de ştiinţă, observatorul? să fiu oare, omul care are şansa să privească, în parte, viaţa din exterior? dintr-un unghi nou, format în egală măsură din solitudine şi clarviziune? sau sunt, pur şi simplu, doar patetică? (p.198)

este domnişoara smilla, 37 de ani şi un singur prieten, un băieţel pe nume isaia. care moare. după unii, un accident. nu şi după ea, care porneşte să descopere adevărul. şi va reuşi. sfârşit.

roman poliţist. sau de aventuri, sau psihologic. sau de ştiinţă. prinde cititorul şi-l duce în copenhaga, dar şi în thule (groenlanda) sau peste atlantic, pe un vapor.

avem cu toţii o încredere oarbă în cei ce iau deciziile. avem încredere în ştiinţă. deoarece universul nu poate fi pătruns în toate profunzimile lui, iar pe informaţii nu te poţi baza sută la sută. acceptăm existenţa unui glob pământesc rotund, acceptăm existenţa nucleelor atomic ţinute laolaltă, ca picăturile, de către un univers curbat, precum şi necesitatea de a interveni în materialul genetic. şi nu fiindcă am fi convinşi de corectitudinea tutror teoriilor, ci fiindcă avem încredere în cei ce ni le prezintă. suntem cu toţii, prozeliţi ai ştiinţei. dar, spre deosebire de adepţii altor religii, prăpastia dintre noi şi preoţi nu mai poate fi desfiinţată. (p.356)

ceea ce mi-a plăcut - pe lângă gândurile cinice şi cumplit de "adevărate" ale domnişoarei smilla - a fost lumea de gheaţă  pe care høeg o creează cu ajutorul acestui personaj, geolog şi specialist în fenomenele gheţii. albul zăpezii, răceala gheţii dar şi căldura ei, gheţarii, groenlanda - perspectiva unei lumi de neaflat din altă parte. de simţi fulgi pe limbă şi-ţi vine să te tragi mai lângă calorifer sau s-arunci o pătură-n spinare.   

aşa încât, dacă găsiţi cartea prin vreun anticariat sau pe la vreun/vreo prienten/ă, luaţi-o şi citiţi-o! păcat că nu e reeditată.

peter høeg, cum simte domnişoara smilla zăpada (frøken smillas fornemmelse for sne), editura univers, bucureşti, traducere (minunată!) de valeriu munteanu, 391 de pagini

coperta de done stan

romanul a fost ecranizat în 1997 (imdb). imaginea de sus e un cadru.

mickey mouse în irak

aflându-mă săptămâna trecută în braşov (excursie despre care voi scrie curând), am descoperit chiar în buricul târgului, într-o galerie îngeţată, europa (mureşenilor 1) tablourile de grafică şi print digital ale gabrielei micu (blogul ei aici). mi-a plăcut foarte mult cromatica, nuanţele în contrapondere cu răceala şi geometria digitală. iar aleea cu cei 6 mickeymouşi din mijlocul războiului "fac toţi banii".

 

 

pentru iubitorii clasicilor, pun mai jos şi 2 acuarele cu braşovul.

îmi pare rău că nu sunt conectat aşa de bine cu arta plastică de la noi, măcar cum sunt cu cea literară.

filb 4 - ziua 1

multă înghesuială aseară la mţr, în jurul lui paul bailey şi mircea cărtărescu. şi publicul a meritat, desigur, două lecturi publice (bailey despre un tânăr român gay, cărtărescu, textul despre darwin de aici) şi povestiri spumoase între cei doi scriitori. am avut noroc să prind o masă în faţă, aşa că m-am bucurat din plin.

 foto de laurenţiu midvichi

am aflat despre scriitorul englez - despre care nu am citit nimic până aseară, când pentru un autorgraf, ia-m cumpărat unchiul rudolf - că vine des prin românia, unde găseşte un amestec de melancolie şi absurditate (dadaismul s-a născut aici); de asemenea, găseşte aici un simţ al umorului suprarealist; că îi place eugen ionescu, dar şi bacovia şi eminescu (din care a şi recitat, în româneşte); că e fascinat de george enescu, care a dus bach la sate, şi care s-a regăsit în bartok (enescu). a mai vorbit despre scriitorul e.m. forster, care s-a străduit să scrie un roman gay şi i-a ieşit cel mai prost, dar căruia i-a reuşit să omoare un personaj într-o singură propoziţie; despre curajul moral al lui beckett care a făcut parte din rezistenţa franceză; despre faptul că, bailey însuşi, când citeşte cioran, se amuză.

apoi scriitorul englez a vorbit despre interesul pe care îl are pentru familia bibescu şi despre vizitele lui la mogoşoaia şi corcova, împreună cu anecdote despre antoine bibescu (cărtărescu a amintit de pesonajul bibesco din romanul pornografic al lui apollinaire, tradus la noi amorurile unui prinţ). între patru ochi, bailey mi-a spus "I think proust fell in love with antoine".

despre familia bibescu şi marcel proust aici.

pe de altă parte, mircea cărtărescu a povestit cu vervă despre zaraza (ce înseamnă ciumă) despre mihail sebastian şi cancanuri despre blecher (relaţia sa cu maria ghiolu) şi despre cum îl învârtea geo bogza cu patul.

o seară reuşită, un eveniment reuşit, bravo!

a mai scris ionuca aici.

după russell, sunt un om fericit

filozof, matematician, istoric, critic, liberal, socialist, bertrand russell apare în această carte doar ca un om care se întreabă sincer dacă putem cuceri fericirea sau nu.

nefericirea 

el porneşte de la ceea ce cu toţii cunoaştem - nefericirea. cu toţii putem spune că "nu prea" suntem fericiţi, deci suntem în majoritatea timpului nefericiţi. de ce? din cauza "unei viziuni greşite despre lume, a unei etici greşite, a unor deprinderi de viaţă greşite, care cu timpul nimicesc savoarea şi apetitul natural pentru lucruri posibile de care depinde în cele din urmă fericirea, atât la oameni, cât şi la animale." (p.16)

intelectul

la umbra psihologiei şi/sau psihanalizei, russell dă o mare importanţă inconştientului, a influenţei pe care acesta o are asupra vieţii prin "idealuri vechi", în absenţa unei etici raţionale.

poate cel mai mare rol pe care un anumit element îl joacă în fericire este intelectul, care să ştie să dea drumul trăirilor autentice, "benefice" - iubirea pasionată, afecţiunea părintească, prietenia, bunăvoinţa, devoţiunea faţă de ştiinţă şi de arte (p.97) - şi să le ţină în frâu pe cele nocive - desfrâul, beţia, chiar frica.

secretul fericirii

iar după ce trece prin câteva izvoare ale nefericirii contemporane - invidia, oboseala, competiţia -, bertrand russell scrie secretul fericirii:

să ai interese cât mai largi cu putinţă, iar reacţiile tale faţă de lucrurile şi persoanele care te interesează să fie, pe cât posibil, simpatetice, iar nun ostile. (p.139)

pofta de viaţă, afecţiunea formată din copilărie, familia, dar şi munca sau hobbyurile sunt izvoare ale fericirii, prilej cu care filozoful englez face incursiuni antropologice de mare fineţe.

iar dacă "omul fericit este acela a cărui personalitate nu este nici divizată lăuntric, nici pornită împotriva lumii. un astfel de om se simte cetăţean al universului, se delectează cu spectacolul oferit de acesta şi cu bucuriile pe care i le pune la îndemână." (p.220), atunci, după russell, EU pot spune că SUNT FERICIT.

deci o carte senină şi accesibilă, a unui înţelept (cât o mie de danpurici) care ştie ce spune.

bertrand russell, în căutarea fericirii (the conquest of happiness), editura humanitas, bucureşti, 2011, traducere de s.g. drăgan, 220 de pagini

coperta de angela rotaru

filb 4

revine-n forţă festivalul internaţional de literatură, a patra ediţie, miercuri, 07 decembrie la mţr, până pe 9. ce găsim aici, în fum de ţigară? discuţii libere, dar mai ales LECTURI!

paul bailey (la ierusalim, kitty şi virgil, unchiul rudolf) şi mircea cărtărescu - ziua 1

scriitorul croat roman simić, editorul irlandez declan meade şi lavinia branişte - ziua 2

scriitorul bulgar georgi gospodinov (un roman natural) şi cel francez jean mattern, adina rosetti, mihail vakulovski - ziua 3

evident, ne vedem acolo - n-am pierdut nici una!