oslo, 31 august

nostalgia

un tânăr destupefiat într-o clinică vrea să se sinucidă. instinctul nu vrea, așa că, dezarmat, vrea să-și urmeze viața. pleacă la oslo, la un interviu. ziua de aici e filmul.

mi-a plăcut un duel de cadre între prietenul său, filologul, cu slujbă, nevastă și copii - dar și cu doza sa de dezamăgire - și tânărul anders. de asemenea, scena interviului, a ruperii legăturii emoționale dintre cei doi din cauza unei întrebări pur raționale.

există o anumită acuitate a privirii, a remarcării amănuntelor, și nu independentă (ca în orașul silviei), a regizorului, ci solidară cu personajul, această acuitate împrumută ceva din tristețea lui.

și mai există elemente de plăcut - monologurile cu iubita din america (de la care așteaptă salvarea); o galerie de plante dinaintea sosirii acasă, dimineața;  rotirea camerei în jurul unei bucăți de bach...

parafrazând un citat din proust amintit în film - să încerci să cunoști dorința privind o femeie goală e ca și cum un copil desface un ceas încercând să înțeleagă timpul - personajul principal încearcă să înțeleagă viața privind lumea.

ps. mi-a plăcut tare mult un alt film al regizorului, tot cu filologi, reprise.

trailerul aici.
o altă impresie la cinesseur.

mai citim panait istrati?

chira chiralina 

chira chiralină, floare de grădină, tânără tulpină, șarpe ce-nvenină, pui de curviștină. 

o povestire ruptă din 1001 de nopți, cu care scriitorul francez panait istrati a rupt gura târgului parizian. 

în familia corcită a chirei și a fratelui ei mezin, dragomir, șade răsturnată nu doar plăcerea amantlâcurilor, aromată cu narghilele, îndulcită cu sarailii, cataifuri, cafele, siropuri, lichioruri; dar și durerea bătăilor, încasate de la tată, pe care mama îl ia de bărbat într-un moment când Dumnezeu se scobea în nas. 

viața celor doi frați înseamnă pasiunea sângelui, a dragostei frățești (cu parfum incestuos), a răzbunării, a patricidului și fratricidului. 

acesta este meritul nuvelei, "boala" cu care istrati a otrăvit rațiunea occidentului – pasiunea sângelui, emoțiile primare ale cărnii. de la marginea orientului/occidentului. 

poate povestirea e prost scrisă de la jumătate – aici romain rolland are dreptate – însă din ea urlă în creierii cititorului patima, răzbunarea, cuțitul, nenorocirile.

codin

codin este omul dovedit de rău. bătut de părinți, batjocorit de ceilalți, acestuia nu-i rămâne decât să cerșească prin forță respectul celorlalți. trădat de lume - de toți, în afară de copilul de 12 ani adrian, care, de altfel, povestește totul - va trebui să iasă din ea tot prin violență.  

de ce e povestirea asta o capodoperă? pentru că ocnașul este imaginea în oglindă a mahalalei românești, așa cum, de pildă, eroii balzacieni și stendhalieni sunt imaginile franței napoleoniene. 

trădarea, mizeria, beția, urâtul, emoția hipertrofiată, frăția naturii - parcă se-adună toate să-l sculpteze pe codin. nu-l înțelegem pe codin, așa cum nu ne-nțelegem pe fiecare dintre noi. 

să-ți intre asta în cap, adrian, și să-ți aduci aminte totdeauna: oamnii nu pot să iubească; oamenii nu știu să facă dreptate! (p.315)

singurul care-l înțelege pe codin este copilul adrian, care se-ndrăgostește de tânăr și-i oferă necondiționat frăția. e vocea speranței, care rămâne mută, odată ce mama își omoară fiul - trecutul își recuperează prezentul. speranță care va pleca în franța ca să se poată înfăptui. 

codin în panait istrati, chira chiralina, editura minerva, bucurești, 1982, traducere de alexandru talex.

panait istrati, de eustațiu stoenescu de aici

cărți de / pentru vacanță

mi-am stors mintea să găsesc cărți de literatură foarte bune, dar și potrivite unei vacanțe relaxante. ce se poate găsi prin librării - pe unele le-am citit, pe altele, nu (eu o să încerc ceva stendhal):

borges - cartea de nisip, polirom, 15 lei
             - despre care borges însuși spunea că e cea mai bun volum al lui
iubita locotenentului francez - john fowles, polirom, 20 de lei
             - pentru cine iubește romanele englezești clasice
minunata lume nouă - aldous huxley, polirom, 17 lei
             - o viziune ironică asupra societății viitoare - droguri și sex
lumea de ieri - stefan zweig, humanitas, 44 lei
             - cea mai frumoasă carte de memorii despre belle epoque și apariția războaielor nebune.
ernesto sabato - tunelul, retradus la humanitas, 23 de lei
             - o capodoperă scurtă a unui maestru al literaturii mondiale (nu am citit-o)
drood - dan simmons, nemira, 84 de lei
             - pentru admiratorii lui dickens (eu nu mă număr printre ei)

ernst jandl - un poet jucăuș și profund

ernst jandl
 cele mai frumoase 100 de poeme
 editura humanitas, bucurești, 2012

 180 de pagini broșate

 traducere de gabriel h. decuble

 coperta de adriana rotaru

îl alesesem pe hans magnus enzensberger poetul contemporan de limbă germană preferat. citind poeziile austriacului ernst jandl - apărute recent la humanitas în noua și frumoasa colecție "poezia" și în inspirata traducere a lui gabriel h. decuble - mă gândesc să-mi reevaluez preferința.

poeme care-și aruncă haina conformismului și se-aruncă în jocuri lingvistice și chiar figurative:

iau repede un exemplu:

nicht wie ihr mich wollt
wie ich sein will will ich sein 
nicht wie ihr mich wollt
wie ich bin will ich sein 
nicht wie ihr mich wollt
wie ich will ich sein
nicht wie ihr mich wollt
wie ich will ich sein
nicht wie ihr mich wollt
ich will ich sein
nicht wie ihr mich wollt will ich sein
ich will sein.
(my own song, p.154)
________________________________

nu cum mă vreți voi

ci cum vreau eu să fiu vreau să fiu

nu cum mă vreți voi

ci cum sunt vreau să fiu

nu cum mă vreți voi

ci ca eu vreau să fiu

nu cum mă vreți voi

ci vreau să fiu eu

nu cum mă vreți voi vreau să fiu

eu vreau să fiu. 

sau

doktor ich nicht können aufhören scheißen
du mir geben mittel für aufhören scheißen 

doktor ich nicht können aufhören sagen au au 
du mir geben mittel für aufhören sagen au au 

doktor ich nicht können aufhören in kopf reden
       wenn wollen schlafen
du mir geben mittel für aufhören in kopf reden
       und anfangen schlafen

doktor ich nicht können aufhören krepieren
du mir mittel geben für krepieren
(visite, p.124)

___________________________

doctor, eu nu putut oprit defecat

tu dat la mine medicament pentru oprit defecat

doctor, eu nu putut oprit de spus au au

tu dat la mine medicament pentru oprit spus au au

doctor, eu nu putut oprit vorbit în gând

       când vrut dormit

tu dat la mine medicament pentru oprit vorbit în gând

       și început dormit

doctor, eu nu putut oprit murit

tu dat la mine medicament pentru murit 

(consultație, p.125)

iată-l pe autor recitând într-un limbaj universal un poem despre război, tradus de horațiu decuble trnnșș (nu e cazul să pun traducerea)

carne sau spirit? lucien freud

una dintre celebrele picturi ale lui lucien freud este beneficii de supraveghere a dormitului. este minunat că avem și fotografia modelului, care ne dă mură-n gură meritele pictorului față de realitate. după mine, mesajul stă în întrebarea - ce spirit se arată prin carne?

- observăm că în fotografie, trupul e neted, luminos, iar cel ce spune povestea cu amănuntele sale este decorul - canapeaua, parchetul, chiar draperia. în pictură însă, cel care spune povestea e trupul. fotograful nu "vede" nimic, însă pictorul surprinde nuanțele, umbrele vinețiu-maronii de pe pielea întinsă.

- nu e nici un oscior, nimic ascuțit. parcă totul se vălurește, totul e moale, chiar parchetul cu umbrele lui drepte pare că se unduieşte. pe această moliciune se-aştern mii de cute, îndoituri și imperfecțiuni formate cu striaţii păstoase de culoare; ele ies parcă din planul tabloului şi vor să ne spună ceva - cel puţin că sunt unice, că nu mai există în altă parte, că sunt imortale.

- îmi plac ascunzișurile - mâna dreaptă de sub țâță, degetele mâinii stângi de dincolo de spetează, piciorul băgat în pliuri. mai rămân ascunse sexul, jumătate din obraz, jumătate de picior de sub celălalt, se sugerează că e bine să căutăm ce se ascunde. carnea stă drapată ca faldurile unei rochii, ce ascunde un alt trup gol.

- dar să privim cu atenție chipul - construit pe de-a-ntregul de pictor. recunoașteți cumva chipul din fotografie? doar prin câteva trăsături.
dar prin jocul de umbre și lumini, prin trăsăturile de pensulă dau un alt chip, schimonosit de somn, muncit de viață. iar, fiind vorba de freud (pictorul e nepotul psihanalistului) se văd "clar" visele grele dinăuntrul minții. faţa e "boţită" de poveşti neştiute ca din tabloul lui dorian gray. pe care freud le vede şi ni le arată şi nouă. ne rămâne nouă să descoperim aceste poveşti.

iată și un filmuleț cu "protagonista".

iaca făcu blogul ista 5 ani...

... și sper să nu sucombe.
întru propășirea blogosferei culturale.