6 martie 2013

haine noi la biblioteca polirom

biblioteca polirom este, fără pic de îndoială, cea mai bună colecție de literatură universală, nu numai prin volumul aparițiilor, cât mai ales prin calitatea lor. de la autori clasici - balzac, flaubert, tolstoi și dostoievski - până la cei moderni și contemporani - beckett, pynchon, grass - a înlocuit cu brio singura editură de literatură universală pe care a avut-o românia, vechea editură univers.

ei bine, acele coperte care au făcut o modă - fiecare român cititor are în bibliotecă cotoare de cărți de buzunar pe jumătate roșii, pe jumătate colorate din colecție -, vor fi schimbate cu altele noi. cu alte cuvinte, vom avea o bandă colorată și un dreptunghi alb. 

dar mai ales, alături de seriile de autor cunoscute, vom avea trei colecții:
  • esential”, dedicată autorilor consacrați, cărților importante din literatura lumii”; 
  • actual”, ce va cuprinde scriitori contemporani, voci și tendințe noi în literatura universală de azi; 
  • junior”, în care vor apărea cărți pentru adolescenți, cărti pentru tinerii de toate vârstele.
 

de asemenea, se anunță reeditări și apariții noi: fabio stassi, irvine welsh, madeline miller, uzma aslan kahn, ruth ozeki, tracy chevalier, phillipa gregory, eco etc.

să-i urăm succes în continuare bibliotecii polirom, să ne încânte ca și până acum!

5 martie 2013

mi-am pierdut oare idealurile?

un suflet se măsoară după dimensiunea dorinţelor lui, aşa cum de departe judeci catedralele după înălţimea clopotniţelor, spunea flaubert. și tot el, în educația sentimentală introducea ca instrument al măsurării unei vieți reușite (sau nu) - idealul tinereții

tocmai am 37 de ani. și mă chinui să mi-amintesc care mi-era idealul de tinerețe?
- la școală, mă desenam un medic dentist cu bărbuță și halat alb.
- pe la 16 ani, mă vedeam un medic psihiatru, un fel de freud c-o bibliotecă plină de tratate în spate, ușor nebun de la pacienții tratați...
- inspirat de eliade, mă închipuiam ucenic într-o mânăstire budistă, rugându-mă pentru propria-mi salvare.
- mai târziu, mă vedeam filolog, specialist de talie mondială în eugen ionescu, pe care-l adoram în primii ani de facultate... 
și nu mai știu.

apoi m-am angajat.
am devenit om al muncii. și n-am mai avut timp să mă gândesc la idealuri. 
ba nu. odată, parcă m-am imaginat aievea într-un roman de fitzgerald, cei frumoși și blestemați: m-am văzut într-un palton scump cu guler de blană coborând dintr-o limuzină pe o stradă din new york... mi-era etalonul bunăstării și al fericirii.

acum, la 37 de ani, mărturisesc că nu-mi mai știu idealul. mărturisesc că destinația mi-e încă departe, în ceață.
am devenit însă mai atent la drum. la oamenii ieșiți în cale, la peisajele dimprejur. la pași. la umbre. la lumini.

poate aștept. poate aștept să mi se-ntâmple vreo minune mai târziu, ca generalului klavdi alexandriovici komarovski-echappard de bioncourt din microromanul lui bulgakov, roman teatral.

voi vă mai știți idealul?


File:Georges Seurat 004.jpg
georges seurat, la scăldat la asnières

26 februarie 2013

cu hutopila la suceava


cea mai frumoasă parte a călătoriei mele la suceava a fost participarea la un cenaclu literar - zidul de hârtie -, în care câțiva poeți și un prozator din suceava au avut ca invitați pe matei hutopila și andreea despina popovici. au fost vreo câteva poeme frumoase ale amândurora. şi cel mai mult mi-au plăcut câteva poezele ironice, în gen anecdotic-popular, ale lui hutopila:

odă patriei și neamului
bucovină, doar a flori
tu miroși la subțiori.
*

crăciunul pe vechi, molizii doldora și sămânța iernii peste sat
eu cu tata
în genunchi dinaintea pădurii ca într-o catedrală
în patru labe, în zăpadă
unul lângă altul
borâm sub lună
*

dimineață
ceața se risipește
departe, dincolo de dranița și țiglele caselor
ca niște colți cariați ies din neguri
zidurile scorojite ale blocurilor
(matei hutopila)


mi-a plăcut efervescența celor de la masă, dintre care am reținut, din păcate, doar câteva nume: vlad sibechi, victor ovidiu rusu, dan cristian iordache. subiecte dintre cele mai diverse, de la liceenii cu talent poetic din suceava și iași, la poeții români opteciști, nouăzeciști și cei foarte tineri. nu i-am descoperit deloc incisivi, încrâncenați sau blazaţi ca bucureştenii, ci senini și uniți în patima împărtășirii versurilor frumoase.



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...