două evenimente

1.
miercuri la casa scriitorilor am fost la cenaclul lui claudiu komartin, institutul blecher, unde am citit (am venit târziu, deci n-am ascultat) două texte, unul de ioana bogdan şi altul de radu vancu.

am citi cu atenţie câteva fragmente din romanul ioanei bogdan. am înţeles că, până a veni eu, n-a plăcut nimănui. sincer, mi-au plăcut două fragmente despre un bătrân într-o biserică la înmormântarea nevestei lui, precum şi în cel despre moartea ei. sincer m-a emoţionat, chiar m-aşteptam să aflu mai multe despre viaţa celor doi bătrâni. dar n-a fost să fie, romanul era despre o existenţă banală a unei femei la fel de banale ce scrie la fel de banal, în căutarea autenticităţii.

la un moment dat, s-a spus că venind cu un fragment de roman, nu-ţi dai seama de "anvergura" romanului. eu zic că, dacă iau de pildă un fragment de nabokov sau chiar de flaubert, îmi pot da perfect seama despre calitatea romanului, sau cel puţin al scriiturii. şi să nu mi se argumenteze că pentru un prim roman, ca cititor trebuie să fii condescendent - citind texte slabe, îmi pierd din timpul vieţii degeaba! şi chiar nu mă interesează/impresionează efortul scriitoricesc. eu citesc doar rezultatul final.

cât despre radu vancu, îl mai citisem demult, pe club literar, aflasem că e bun prieten cu mircea ivănescu, dar la cenaclu nu ştiam lucrurile astea. în fine, am avut timp să-mi placă următorul fragment din ciclul sebastian im traum:

sebastian în vis e aşadar artistul. dar şi dogmatistul. e goldmund şi narziss, adrian şi serenus, barbarul şi kavafis. e kenoză în crucificarea roză, e syzygia în „pistis sophia”. e jorge de burgos punând pe foc in-octavo-ul gros din „poetica”, volumul doi, şi râzând în hohote – nu ştie că-i văzut de noi – pe retinele complet maculate sunt proiectate imagini dintr-un remake queer de von trier, cu michael şi prince şi goethe şi schiller incubi şi sucubi în „thriller”. e trakl la vârsta buneilor citind nepoţeilor despre bătrânul frank o’hara citind „dicţionarul mara”. sebastian în vis e ucenicul sebastian şi împieliţatul năică. faţă de ochişorii lui visând, Arta e pitică...

2.
joi am fost la poeticile cotidianului lui răzvan ţupa, unde a vorbit vasile ernu despre ultimul lui volum, ultimii eretici ai imperiului. am plecat cu ideea că salvarea - temă dragă mie -, dacă nu vine prin religie, poate veni şi prin literatură/poezie.
păcat că participanţii au fost destul de puţini, s-a citit ahmatova, celan...

tinerii romancieri americani

pentru că mi-am promis că voi citi mai multă proză scurtă, nu puteam să scap această antologie a ceea ce americanii consideră că e mai bun în literele lor scurte.

cine mi-a plăcut?

un prim tânăr autor american este kevin brockmeier, a cărui povestire papagalii m-a impresionat mult - în genul povestirilor simple, parabolice de pe urma cărora e imposibil să nu rămâi cu ceva:
într-un oraş cu oameni care cântă, se naşte un mut. nu poate cânta ca ceilalţi, dar îşi cumpără nişte papagali care să vorbească/cânte în locul său. ce se întâmplă cu papagalii când mutul moare, nu divulg, dar finalul e minunat. (începutul povestirii, aici.) abia aştept să se traducă ceva de acest autor - scurtă istorie a morţilor sau adevărul de spre celia.

anthony doerr scrie o super-povestire despre nefericirile unui cuplu ce vrea copii şi nu reuşeşte. nu zic decât că e super-faină şi-aş fi scris-o pe toată să râdeţi şi voi, cu un strop de tristeţe în colţul gurii!...

olga grushin are un stil uşor vetust, clasicizant.

dara horn are un fagment plin de ironie din romanul ei all other nights (primul capitol aici), despre un tânăr evreu din războiul de secesiune ce are o misiune foarte grea - să-şi ucidă un unchi. mi-ar plăcea să citesc romanul, cum mi-a plăcut şi fragmentul paştele evreiesc la new orleans. o atmosferă perfect restaurată a sudului, în răspăr ironic faţă de cea a margaretei mitchell.

uzodinma iweala scrie o povestire despre un adolescent negru care-şi descrie universul său îngust, al părinţilor şi al singurului său prieten mort zhou. o uimitoare maturitate estetică descinde din povestirea băiatului. cred că voi pune mâna şi pe fiarele n-au patrie.

jess row povesteşte despre răspunsurile la întrebările vieţii ce zvâcnesc în tinereţea fiecăruia. pentru unii se topesc şi rămân doar umbre, pentru alţii ele devin vrez şi sacrificiu. într-un campus american, un islamist îşi trăieşte credinţa şi-i aprinde povestitorului o flăcăruie de îndoială metafizică.

karen rusell se întreabă, singura din lume, ce s-ar întâmpla dacă preşedinţii americani s-ar încarna în cai, adunaţi într-un grajd. o povestire scrisă splendid! eroul e un cal bălţat, cu ciuf auriu şi o uitătură saşie, rutherford hayes, iar prima lui doamnă e o oaie oarbă. şi să te ţii! :)

maile meloy vorbeşte despre două cupluri care ies din plicitseala vieţii râvnind unii la alţii chiar de crăciun. un fapt divers, dar surprins cu o psihologie fină. puternic vizual, puternic atistic.

concluzie

paradoxal pentru cultura post-post modernă blazată, aceşti scriitori tineri scriu excelent, şi ce mi se pare important e că au mesaje foarte manifeste, universal umane. deşi au saituri proprii şi sunt conectaţi la contemporaneitate, se întorc la rădăcinile prozei.

mi-ar plăcea ca toţi cei ce se-apucă de scris proză de pe la noi să citească antologia, să vadă că unii au trecut demult de la mizerabilisme, blazări şi experimente literare...

şi nu sunt de acord cu prefaţatorul că tema etnicităţii creează elementul de tensiune în povestiri. eu nici n-am simţit-o...

***, antologia granta, cei mai buni tineri romancieri americani, editura leda, bucureşti, 2009, traducere colectiv, 412 pagini
coperta iulian frăţilă

truism

hm!
ajung să trăiesc truisme ca acela că implicarea în anumite activităţi literare/sociale (aseară la recitiri, mâine la institutul blecher, poimâine la poeticile cotidianului etc.) îmi ia din alt timp - al cititului, al blogului, al vieţii private...

cât de mult ne costă alegerile pe care le facem!

un roman (necunoscut pe la noi) splendid

mirare:
când văzui că editura rao iniţiază o serie de autor delibes, mă gândii ce i-a apucat, căci în celebra lor colecţie opere xx, apăruseră thomas mann, camus, woolf, hesse etc.
dar delibes??
de unde până unde?
şi-ncă tradus de una dintre cele mai bune traducătoare de la noi din spaniolă, tudora şandru mehedinţi!

aşa că nu mă codii să pun mâna dintr-un anticariat pe prima ediţie (din 1970! la 4 ani de la apariţie!) a romanului cinci ore cu mario a lui miguel delibes. capodopera scriitorului, cică.

aşadar:
avem un monolog. şi-atât. al unei dame văduve pentru soţul său, mario, de-alături din sicriu. despre toată viaţa ei. un fel de molly bloom, dar mai structurată.

basmul că la căsătorie ai fost la fel de nevinovat ca mine să i-l spui lui mutu, drăgălaşule, şi tu încă "să nu-mi mulţumeşti, a fost mai degrabă din timiditate", timiditate pe dracu, de parcă nu v-aş cunoaşte, voi bărbaţii, toţi la fel, se ştie, şi tu, dă-i cu stângăciile tale, erau cea mai bună dovadă, muzică divină!, adevărul e că între un om pierdut şi unul decent există oarecare diferenţă, şi că, în fond, mai rămâne ceva demn în voi, şi asta iese la iveală când vă căsătoriţi, asta-i totul. virgin tu! dar crezi că asta mi-a făcut deosebită plăcere? şi nu c-aş spune că eşti un vicios, nici vorbă, dar aşa, din când în când câte-o uşurare... apoi la madrid, când am făcut voiajul de nuntă, m-ai umilit cum nu se poate mai mult, cât dispreţ, recunosc că eram speriată, de frică de copii, dar ştiam că trebuie să se-ntâmple ceva aparte, credeam că măcar o singură dată, pe cuvânt, şi aş fi fost resemnată, îţi jur, fie ce-o fi, dar tu te-ai culcat şi "noapte bună", ca şi cum te-ai fi culcat în pat c-un jandarm, Doamne, atâta reţinere, că nici lui valen nu i-am povestit, şi tu ştii că eu lui valen îi spun orice, ea nu-i ca esther, că esther, deşi prietenă dintotdeauna, e altceva, mult mai puţin înţelegătoare, nici nu suderă comparaţie cu valen, şi sunt lucruri dintr-astea, niţeluş picante, care la ea nu merg, se ţine de modernă şi citită, nu e altceva decât o învechită, eu mă gândesc de foarte multe ori că v-aţi fi înţeles bine, că sunteţi ca sacul şi peticul, scumpule, făcuţi după acelaşi calapod. lui esther îi pari inteligent, că citeşte ca şi tine cărţi de-astea greoaie, ciudate, pe care nu le înţelege nimeni; (p.99-100)

nu e cine ştie filozofie, ba chiar aş zice că din contră, este un anumit bun simţ, o experienţă a vieţii - mi-a amintit de piaţa diamantului de mercè rodoreda - în contrast cu meditaţiile socio-filozofice intelectuale.

convinge-te odată, mario, intelectualii cu ideile lor fistichii sunt toţi nişte încurcă-lume, pe jumătate ţicniţi, cred că ştiu totul, dar singurul lucru de care sunt în stare e să facă zâzanie, singurul, ia aminte, şi să-i scoată pe săraci din minţi... (p.128)

e o plăcere cititul cărţii, miguel delibes ăsta scrie splendid, cu mută ironie, glumă şi har, eu am intrat repede în carte, greu e prologul, dar cum intri în confesiunea lui carmen (menchu) gata, nu te mai poţi lăsa. cred că voi mai citi ceva de delibes. adică sigur!

miguel delibes, cinci ore cu mario, editura univers, bucureşti, 1970, traducere de odette mărgăritescu-lungu şi alexandru d. lungu, 264 paginicoperta de ioana dragomirescu

cartea e retradusă la rao. şi disponibilă aici.

dragostea şi poezia

aseară am participat la relansarea unei antologii de poezie, iubirea e pe 14 februarie, alături de un public numeros - nu m-aşteptam - şi de câţiva poeţi români, dintre care pe unii i-am văzut pentru prima oară.

ca moderator, n-am avut microfon (nimeni n-a avut), unul dintre invitaţi n-a mai venit, doi au întârziat - aşa că încă de la-nceput mi-am zis c-o să iasă naşpa, altfel decât plănuisem.

cred că discuţia serii a fost pe tema (inepuizabilă) "există poezie în dragoste?" ceea ce a dus la următoarele concluzii: că poezia e să vrei să cucereşti femeia pe care o iubeşti (octavian soviany), poezia vine din suferinţa dragostei (gelu vlaşin), poezia trebuie să rămână secretă de ochii iubitului (livia roşca), poezia e doar frumoasă şi-atât (claudiu komartin). iar pentru marius ianuş, poezia e şi o cale către Dumnezeu, altfel e păcătoşenie de care trebuie să fugi (marius ianuş chiar a fugit la puţin timp). pentru că în faţa unei aşa păreri, ceilalţi invitaţi - chiar şi din public - se şi coalizaseră să-l convingă de contrariu, teoretizând şi citând din poezii.

s-a mai discutat despre poezie în sex-shop, despre viciile poeţilor, despre impresia falsă că poeţii sunt autişti, despre coperta kitsch, despre marchizi şi dilecte, o fetiţă chiar a citit o poezie.
în fine, pentru mine a fost încă o învăţătură despre cum sunt poeţii noştri, dincolo de râci, orgolii şi aberaţii.

i-am simţit pe toţi aproape şi poate de-aceea planul urzit de mine de-acasă,în târg n-a mai ieşit chiar aşa. deh, am avut emoţii!

poza de aici.

lansare diseară

o relansare a antologiei iubirea e pe 14 februarie. de data aceasta va fi ceva special, în faţa şemineului, la etaj, în shelter pub (strada şelari nr 17, lângă suburbia). invitaţii serii vor fi: ioan es pop, marius ianuş, octavian soviany, livia roşca, claudiu komartin şi gelu vlaşin, iar întâlnirea va fi moderată de dragoş c. butuzea şi sorin despot.

evenimentul va avea loc vineri, de la 19:30 (shelter pub). intrarea este liberă şi veţi putea găsi atât antologia, cât şi alte cărţi de marcă ale editurii vinea sau volume ale scriitorilor din antologie.

poţi confirma prezenţa ta pe facebook

cheever

pentru c-auzisem de cheever de la cristi care citea pasionat integrala prozei scurte. pentru că văzusem că poliromul are de când să traducă aceeaşi integrală a prozei scurte. m-am apucat să citesc ceva de-acest autor american.

evident, surprize plăcute. antologia de faţă surprinde un autor pasionat de henry james. (povestirile care mi-au plăcut chiar repetă subiectul lui james - diferenţa dintre europa (italia) şi america. (bella lingua, clementina).

unversul povestirilor lui cheever e cel al personajelor din clasa de mijloc care-şi caută fericirea meschină, se războiesc cu căsnicia şi cu jobul. o întâmplare, chiar banală, are rolul de a le lumina pentru o clipă existenţa. iar cheever e acolo să descrie acea lumină (şi aici îi cred pe cei care-l aseamănă cu cehov): o lecţie de pian, o casă închiriată la mare, pieptul unei femei, o frică atavică etc.

n-aş uita impresia că cheever e cam misogin, personajele feminine sunt superficiale, unele chiar toante, ele merită doar iubite aşa cum sunt şi atât, fără pretenţii intelectual-metafizice (fidela clarissa, clementina, oceanul).

spectacolul oferit de ea era cu totul altceva şi-i tăie respiraţia. clarissa era extrem de atrăgătoare datorită pielii ei foarte albe şi a faptului că, spre deosebire de celelate femei care se simţeau bine în costumul de baie, ea se simţea ruşinată şi umilită fiind atât de dezbrăcată. se îndreptă spre apă, ca şi când ar fi fost goală, şi la primul contact cu apa se opri brusc, pentru că spre deosebire de celelalte femei care se aruncau în apă ca nişte foci ea avea oroare de apa rece. apoi, având de ales între ruşinea de a fi goală şi răceala apei, înotă câţiva metri, după care ieşi din apă şi, înfăşurându-se repede în halatul de baie, se întinse pe nisip şi începu să vorbească pentru prima oară în dimineaţa aceea. după cum îşi aminti baxter, era prima dată că vorbea cu căldură şi emoţie. (fidela clarissa, p.202)

femeia fără ţară are unul dintre cele mai frumoase începuturi pe care le-am citit vreodată; iar profesoara de pian are unul dintre cele mai frumoase finaluri, dacă pot spune aşa despre unul tragic.

- sunt bancher, mă duc la un dineu oficial al directorilor, unde se vor discuta condiţiile unei emisiuni de bonuri de tezaur în valoare de patruzeci şi patru milioane de dolari. averea mea se cifrează la nouă sute de mii de dolari. am o casă cu douăzeci şi două de camere în bullet park, crescătorie de câini, doi cai de călărie, trei copii la liceu, o barcă cu pânze de şapte metri şi cinci maşini. - Dumnezeule, exclamă liftierul (p.98)

un maestru al genului scurt. american.

o scurtă povestire, întâlnire (reunion), o puteţi asculta audio aici.

john cheever, fidela clarissa (povestiri), editura univers, bucureşti, 1970, traducere de george tăslăuanu, 315 pagini
coperta de adrian maftei