există sf românesc?

aseară, la cenaclu, am stârnit ceva vâlvă cu postul meu despre aşteptările unui cititor de la autorii sf.

articolul e aici.

LE - deja am fost luat la refec pentru articol :)

un alt eveniment livresc joia viitoare

din păcate, nu am reuşit să ajung la ediţia trecută - Lucian Teodorovici m-a înţeles :) - dar poate ajung joia viitoare. deşi îmi închipui c-o să fie puhoi, doar vine cărtă.

...

a murit matei călinescu. i-am citit feţele modernităţii - unde am auzit prima oară de postmodernism - şi zacharias lichter.

sper ca şi pe cealaltă lume să existe cărţi - sau ceva în genul...

emitenţe cenuşii

pentru că lui adi îi place să mă provoace video, după vreo câteva beri, am cedat :)

azi-noapte s-au deschis cerurile

întoarcerea la expresivitate

barrico face o distincţie care mi-a plăcut. între expresivitate şi comunicare. referindu-se la noua literatură, cea postmodernă, care a trecut de la prima, la a doua.

la un moment dat, în spiritul vremii, şi eu am considerat că o operă, în primul rând, trebuie să transmită un mesaj, şi de-abia în al doilea rând să transmită expresivitate - evident, poate transmite un mesaj şi prin expresivitate. dar ce vreau să spun este că, cititorul de azi, fiind prea grăbit şi superficial - şi eu, de cele mai multe ori - se opreşte la comunicare.

în noul secol, media - inclusv mediul online - a "monopolizat" comunicarea la înţelesul de publicitate, de campanie, o comunicare filtrată prin strategii şi tehnici cât mai neconvenţionale. una rece, lipsită de căldură umană. de exemplu, dacă vorbesc eu cu ion în privat - aici pot intra o mulţime de expresivităţi -, nu prea "comunicăm", în schimb dacă suntem filmaţi sau folosim mess-ul, atunci e o comunicare "adevărată".

părerea mea este că ar trebui să ne întoarcem la o comunicare caldă, expresivă - mai ales prin artă - pentru că, deşi sunt o mulţime de experţi în comunicare, deşi se fac mii de cursuri de comunicare, tot mai puţini oameni ştiu să comunice. şi nu ne mai înţelegem

voi aţi înţeles ceva de-aici?

prospect'art de iunie

la ideea lui marian truţă, o discuţie de bere s-a transformat într-un scurt eseu pe care-l voi citi la cenaclul de iunie - joia asta - a prospect'art-ului.

pe undeva pe la ora 18:00, la observatorul astronomic din ana ipătescu.

eseul meu se cheamă "ce-aşteaptă un amator cititor de sf".

prima mea lectură publică...

2 fraţi cu 2 fraţi = o carte faină

i-am luat din presneală, ernu îmi spusese că sunt dramaturgi celebri, în prezentare sunt comparaţi cu cehov. bun, zic.

un raskolnikov împătrit - povestitorul, cei doi prieteni ai săi pepsi şi hot-dog şi nataşa - vrea să ucidă un om, nu o cămătăreasă, ci un arbitru de fotbal. dar pentru asta trebuie să meargă în turcia, la un hotel all inclusive. ce păţesc ei acolo - iată cartea.

dar dacă la dosto' personajul era sărac, dar bogat sufleteşte, la faţii presniakov, personajele sunt invers. acţiunea e acaparantă, are o viteză dramatică, caracterele personajelor ies la iveală prin monologuri.

câteva decupaje:
în asta constă problema noastră globală, a întregului nostru popor: să zică "stop" şi să se gândească la ce trebuie în momentul cel mai nepotrivit. aşa sunt fotbalul nostru, teatrul, cinematograful, toată arta noastră. cum ne hotărâm să facem ceva, imediat facem un pas înapoi şi ne întoarcem la poarta noastră. pe ecran, cum apare un cadru interesant, o temă interesantă, noi le dizolvăm imediat cu balele introspective ale eroului principal să începem să ne scuzăm! nimeni nu are nevoie de aşa ceva! trăim într-o altfel de lume! într-o lume în care nu trebuie să te explici! doar acţiune! ca la hollywood! iar dacă stai pe gânduri, rămâi în cur! ca toată arta noastră şi industria şi fotbalul vostru de căcat! (p.104)

mă uitam la nataşa şi mă gândeam: uite, dacă ne-am căsători, cândva, mai târziu,... am îmbătrâni... ce am face în afară de discuţii şi griji legate de casă? şi, în general, m-am gândit dintr-o dată, cum trăiesc bătrânii? voi putea face eu sex cu soţia mea bătrână...? probabil că atunci când se întâmplă asta între bătrâni, ei îşi imginează că ar fi tineri, adică ca şi cum toate aastea li s-ar întâmpla în tinereţe... părul, pieptul, picioarele... se uită unul la altul şi se văd cum arau atunci. altfel cum? da, câte trebuie să înveţi de la viaţă! mă uitam la nataşa şi încercam să memorez fiecare detaliu al corpului ei încă tânăr... poate am să am nevoie de amintirile astea...

un roman rusesc nostim, alert şi, de ce nu, profund pe alocuri.

oleg şi vladimir presniakov (foto), ucide arbitrul!, ed. art, buc, 2009, trad. mihail şi alexandru vakulovski, 164 p.

poza de aici.

bookfest

pentru mine, sâmbătă a fost ziua evenimentelor livreşti:

am întâlnit/cunoscut multă lume, de la sf-iştii de la cenaclu prospectart (care, apropo, şi-au făcut un sait mişto) - plus mihai-dan pavelescu, ştefan ghidoveanu, horia nicola ursu şi alţii - la cîţiva blogări - adina, doamna d, pantacruel, silviu - şi scriitori - lucian dan teodorovici, marius chivu, alex stefănescu, simona popescu, bogdan lefter, alex leo şerban, ernu (m-am salutat chiar şi cu cărtărescu, deşi nu ne cunoaştem:) ).

cât despre târg, mi-a plăcut - ca de obicei - standul editurii art, evident, nu mi-a plăcut aglomeraţia şi îngesuiala la cărţile adevărul, şi ignorarea anumitor promoţii - de pildă câteva volume de lux proust de la leda erau la 15 lei...

şi am păcătuit. deşi îmi promisesem să nu cumpăr nimic, am plecat cu 5 cărţi:(

poza e de la târg.