Cartarescu reloaded

Ok, a aparut, in sfarsit si Aripa dreapta. Este de sarbatorit. Una dintre putinele noastre trilogii de calitate, poate a celui mai bun scriitor roman. CEVA TERMINAT, care pentru noi, romanii care incepem dar nu terminam, inseamna foarte, foarte mult. O carte unica pentru literatura romana, poate cartile regretatului Gh. Craciun ar concura-o. 

Dar vad pe site-ul Librariilor Humanitas ca e deja epuizata, un impatimit al lecturii e frenetic cand o achizitioneaza, ce mai, e un fenomen. Urmeaza, evident, mai multe editii, asemeni volumelor precedente. Ok, se citeste literatura romana, e MINUNAT! 

Dar, ceva imi spune ca trebuie sa vina si un "dar", ma tem de un lucru. Ca totul se va transforma in bonton, moda, eveniment. Multi vor citi Cartarescu pentru ca toata lumea o citeste. Si acestora multi le va placea, desigur. Dar cati vor intelege, sau mai bine spus - ce vor intelege? Vor lua celelalte 2 parti si le vor reciti, vor reciti si pe acest al treilea? Vor scoate citate, le vor rumega, le vor dicuta? Sau vor citi si atat - spre gloria capitalista a incasarilor editoriale? Ceea ce ma pune pe ganduri nu este Cartarescu, ale carui opere sunt adevarate opere demne de orice scriitor universal - Marquez, Doctorow, Pynchon s.a., ci cititorul roman care, in loc sa se educe, citeste pentru ca se citeste - altfel spus, Daca toata lumea citeste Aripa dreapta, eu, ca intelectual, sa n-o citesc? Sau macar s-o cumpar... Asa ca misiunea scriitorului, de a fi citit, simtit si judecat esueaza total.