12 iunie 2008

Un Memleev român, thanato- şi fecalo-logia

Pentru un scriitor, să scrii o asemenea carte e un mare risc: cititorul fie o aruncă cât colo după câteva pagini; fie zăboveşte mai mult asupra ei, să înţeleagă ce dracu mai vrea să spună şi ăsta.
Eu m-am încadrat încă de la început în a doua categorie, deşi mărturisesc că de câteva ori m-a încercat şi ispita primeia.

Ceea ce m-a făcut însă să merg mai departe a fost dorinţa de a vedea până unde (se) poate ajunge, ce anume l-a făcut pe Mitoş Micleuşanu să facă un asemenea experiment literar dintre cele mai hard, faţă de care cele ale unui Adrian Oţoiu par mici copii.
Cum îi stă bine unei astfel de cărţi, cartea nu are acţiune. Sau are una, dar care nu contează - oare contează acţiunea la Vonnegut jr.?:
În România există un Kombinat şi o Kasă a Poporului -structuri socio-edilitaro-instituţionale, in care colcăie nu doar cadavrele istoriei, dar şi cadavrele vii ale prezentului, ucigaşi-nebuni-torţionari ce ies zombieceşte în lume ca încarnări ale răului, şi pe care autorul „le stropeşte, à la mamleev, cu parfum”.

Ei, şi sub acest subiect firav, se întind cu de la sine, capitolele cărţii, care mai de care mai ieşite din tipar, patologice, absurde, tare experimentale – amokalipsice.
Într-unele se stă de vorbă, în altele se visează, în unele se ucide, în altele se conversează, într-unele se violează, într-altele se ţipă...

ştiu altora cum li s-a întâmplat, dar mie nu toate capitolele mi-au plăcut, unele m-au cam plicitsit, deşi fiecare conţine fărâme din gâlceava autorului cu lumea.
Dar în mod deosebit mi-au plăcut numai două, şi a trebuit să citesc toată cartea ca să le descopăr:
Unul descrie pomana filozofului omorât Damian Rizescu.
Un altul descrie un dialog "socratic" între un vizitator şi doi meşteri, despre mirosul ubicuu de mortăciune - am fost maieutic convins că până şi florile miros a mortăciune. Există şi o parte de fecalosofie - analize pe bune în genul lui Kant şi Heidegger a căcatului - şi de fecalogică - cu lanţuri, modele şi metodologii.

Limbajul cărţii este argotic, cu multe cuvinte ce-ncep cu p şi f. Sinceritatea unor opinii este dezarmantă până la absurd..., ce mai, am citit o carte unică în literatura română de pân-acum, de un gen unic şi inefabil.

Şi dacă doriţi să vă încălziţi pentru atmosfera cărţii, măcar vizualiceşte, deschideţi blogul grafic al autorului.

Mitoş Micleuşanu, Kasa Poporului, Polirom, Iaşi, 280 pag.

UPDATE: Am înţeles de la White Noise că autorul ar fi zis că, pe lângă povestea propriu zisă mai e şi un poem, construit prin îngroşarea unor cuvinte. Citind şi io aceste cuvinte ca pe propoziţii, dădeam câteodată pe ceva atât de aberant, că la un moment dart m-am lăsat...

7 comentarii:

  1. De ce alegi sa citesti carti proaste ?

    RăspundețiȘtergere
  2. am inceput si eu s-o citesc, dar am facut o mica pauza, ca am prea mult de lucru. o s-o reiau. am inteles insa ca n-ar fi un roman, initial au fost proze scrise separat. zic mai multe cand termin de citit, dar mai dureaza un pic

    RăspundețiȘtergere
  3. asta dupa cum suna nu va intra pe lista mea ever:)

    RăspundețiȘtergere
  4. la ce experimente ale lui Otoiu te referi?

    RăspundețiȘtergere
  5. @turnavitu - pana la urma, nu e o carte chiar proasta, sunt unele fragmente de-a dreptul excelente! si-apoi, dupa multe carti "normale", ti-e dor sa citesti si astfel de experimente...
    @Whitenoise - stii cum e, de gustibus...
    Cand am citit Otoiu prima data, coaja lucrurilor, m-a impresionat teribil, in sens placut, fireste. Iata, avem si noi un joyce, mi-am zis... La cartea asta ma refer, ideea mea generala a fost ca e destul de experimentala...

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. asteptam acest nou 'roman' al lui mitoş micleuşanu, dupa ce am ramas oarecum impresionat si (mai mult) socat de 'organismecanismele' acestuia in urma cu vreo 2 ani.

    ai dreptate, seamana mult cu mamleev, cu mamleev din 'sectantii', pe care il si intrece pe alocuri in verva si macabru :) oricum mamleev, maestrul absolut al genului (gen aolcaliptic?), cred eu, este terifiant.

    abia astept, cum ziceam, sa citesc si 'kasa poporului'.
    si iti mai dau inca o data dreptate:
    micleusanu, desi este nebun la cap, are "fragmente de-a dreptul excelente" :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...