The british writers are falling down

Nu sunt un fan al literaturii britanice contemporane (de după anii '70), despre care cred că nu se ridică la nivelul generaţiei anterioare - William Golding, Robert Graves, Iris Murdoch şi excepţionalul Malcolm Lowry cu al său poem al morţii. Cu excepţia lui Fowles, romanele lor sunt uşurele, din plin ironice, cu multe pagini de umplutură; par făcute la repezeală, în primă variantă, deloc muncite, lucrate, gândite. Câteva exemple:
· Julien Barnes - Papagalul lui Flaubert m-a extaziat la început, fiind voba despre Flaubert, dar de multe ori m-a plictisit, tot povestind mai mult despre el în Franţa. Mai apoi culegerea de povestiri O istorie a lumii în 10 capitole şi jumătate, m-a plictisit la fel, afară de primul capitol, povestea cariei de lemn din arca lui Noe, excepţională găselniţă, după părerea mea.
· David Lodge - Schimb de dame mi s-a părut "drăguţ", mi-amintesc şi-acum scena avionului de la început - din păcate n-am continuat cu alte romane, apărute la noi în serie de autor (!).
· John Fowles (tot serie de autor) - M-a uimit Magicianul, poate şi pentru că aveam 18 ani şi nu înţelegeam eu prea multe pe-atunci. M-a extaziat în schimb Colecţionarul şi Iubita locotenentului francez, romane de neegalat, după părerea mea (mi-aduc aminte că pe-atunci cochetam cu ideea să scriu şi eu ceva în genul Iubitei...). Mi s-au părut în schimb ratate Mantissa şi povestirile din Turnul de abanos.
· Din Durrell, n-am putut depăşi douăzeci de pagini din Cvartetul din Alexandria, la fel din Banii lui Martin Amis, aceasta din urmă carte cult, cică. Hm.
· Apropo de Ian McEwan (teribil de în vogă şi nu ştiu de ce, poate şi din cauza ecranizarii Ispăşirii şi a temelor sexuale abordate), Câinii negri a fost ceva neutru, doar câteva pagini excelente, în schimb mi-a plăcut atât stilul, cât şi subiectul din Durabila iubire.
· Hari Kunzru, al cărui Iluzionist a avut ca drepturi de publicare suma de 1,25 milioane lire sterline, mi s-a părut că scrie bine, imaginativ, fără însă a-mi explica fulminantul succes.
Ce n-am citit şi aş vrea, ceva de Graham Swift şi de P.G. Wodehouse, despre care am auzit câte ceva de bine...
Şi pentru că stătea necitită Casa somnului, iar recent Poliromul a reeditat-o (la preţ dublu), mi-am zis hai să văd ce-i şi cu Jonathan Coe ăsta, a cărui dilogie - Clubul putregaiurilor şi Cercul închis, mă ispitea la un moment dat...

Voi ce părere aveţi - ce v-a plăcut şi ce nu - pe scurt?