16 decembrie 2008

"Idiotul" lui Tolstoi

Mă gândesc ce anume să scriu despre acest roman. N-am cuvinte. Mă mir de ce nu l-am citit pân-acum, căci ar trebui tipărit în milioane de exemplare şi citit de toată lumea.



Scris pe la 70 de ani, înaintea capodoperelor Părintele Serghi şi Hagi Murad, a atins în mine un hot botton: Tolstoi arată cum să-i iubeşti pe oameni, când viaţa e de căcat. Sau ce faci când îţi dai seama de felul rău în care e orânduită lumea. Afli rar aşa ceva de la un scriitor – aceştia se opresc la a denunţa şi apoi a tăcea. Chiar şi Dostoievski.
Nu şi Tolstoi. El dă şi soluţii. Deloc ridicole.


Personajul Dmitri Ivanovici Nehliudov suferă o înviere morală, chiar în floarea vârstei. Hotărăşte de aceea să abandoneze viaţa de boier desfrânat de pân-atunci şi să trăiască în acord cu conştiinţa lui, adică în răspăr cu lumea. Împarte moşia ţăranilor, lasă huzurul şi alege să se ânsoare cu o prostituată, în temeiul unei greşeli faţă de acesta din tinereţe.


Cum se poate lupta omeneşte cu lumea fără să-ţi pierzi viaţa, ba chiar s-o câştigi – aceasta e lecţia universală a genialului scriitor rus.


După publicarea acestei cărţi, Tolstoi e excomunicat până la moarte de biserica ortodoxă rusă.
Evident, ni se arată lumea rea din Rusia perioadei ţariste – sistemele judecătoreşti, penitenciare şi instituţionale - nu într-un mod ştiinţific, cum avea s-o facă Cehov, ci artistic, emoţional. Însă fondul rămâne acelaşi – că aşa cum comunitatea e născută pentru om, de cele mai multe ori aceasta îl poate duce la pieire.
Puţine cărţi mi-au cutremurat sufletul cum a făcut-o cartea aceasta...


"Credinţe-s multe, dar duhul este numai unul singur. Şi în mine, şi în tine, şi în el. Aşadar, mai bine să creadă fiecare în duhul care-i în el şi aşa o să fie uniţi cu toţii. Fiecare să creadă în sine, şi toţi vor fi ca unul singur.
Cum mă cheamă? Om. Câţi ani am? Nu i-am numărat şi nici n-am cum să-i număr, pentru că întotdeauna am fost şi voi fi întotdeauna. Cine ţi-e tată, zic ei, cine ţi-e mamă? N-am, zic eu, nici tată, nici mamă, afară de Dumnezeu şi de pământ. Dar pe ţar îl recunoşti? De ce să nu-l recunosc? El e ţar pentru el şi eu mi-s ţar pentru mine."


Lev Nicolaevici Tolstoi, Învierea, Ed Adevărul Holding, Bucureşti, 2008, traducere de Ştefana Velisar-Teodoreanu şi Ludmila Vidraşcu, 508 p

13 comentarii:

  1. Cum adica Dostoievski nu da solutii? Credeam ca Printul Miskin sau Aliosa Karamazov tocmai asta fac; de fapt, in fiecare roman al sau exista o solutie: iubirea fata de aproape (si am uitat de parintele Zosima, de Sonia Marmeladova, Tihon s.a).

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot m-am apucat sa recitesc Tolstoi, urmatoarea pe lista este Invierea. M-a emotionat cand am citit-o acum 10 ani dar nu mai stiu precis de ce. Doar ca m-a emotionat si m-a micsorat (eram un adolescent ingamfat:))

    RăspundețiȘtergere
  3. @blogescu - in sfarsit s-a sesizat cineva.:)
    @silviu - si pe mine m-a miscat mult cum demult n-a mai facut o carte.

    RăspundețiȘtergere
  4. eu am citit "idiotul" in liceu si imi amintesc ca mi-a placut extraordinar de mult. poate o sa o recitesc la un moment-dat, pentru senzatia pe care mi-a lasat-o. si anume de bine :)

    RăspundețiȘtergere
  5. hei! nici nu era nevoie sa ma convingi sa citesc Tolstoi, dar ai scris foarte emotional, si eu mor dupa chestia asta, inseamna ca te-a atins!...nu stiu cum se face, insa Invierea mi-a scapat...trebuie sa rectific rapid!

    RăspundețiȘtergere
  6. capricornk - si eu ma mir ca mi-a scapat o asa carte! nimeni nu-mi spunea de ea, era si ea ceva acolo, fara importanta. citeam anna karenina si razboi si pace, dar invierea ioc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Dostoievski dă soluții (a se vedea soluția din Crimă și pedeapsă).

    Pe de altă parte, soluția Tolstoi este universalistă, simpatică, foarte umanistă, aproape deloc aplicabilă. Să crezi în tine? E ok, pentru oameni decenți, dar dacă încep criminalii în serie să creadă în ei? Dacă Raskolnikov credea în el însuși, în duhul lui care-i spunea că e un mic Napoleon?

    RăspundețiȘtergere
  8. Care sunt cele mai reusite traduceri pentru Tolstoi si Dostoievski? De la ce edituri sau colectii, provin?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. recomand traducerile noi

      tolstoi:
      - război și pace, traducere recentă de nicolae iliescu, editura leda, 100 lei
      - anna karenina, traducere de emil iordache, editura polirom
      - povestiri - sonata kreutzer & alte povestiri, îngrijită de ana-maria brezuleanu, editura polirom
      - copilăria, adolescența, tinerețea, traducere nouă de adriana liciu, editura polirom (dar e ok și traducerea lui leonid dimov, la univers, în cae am citit-o și eu http://chestiilivresti.blogspot.ro/2008/06/m-bucuresc.html)
      - învierea, traducere nouă de adriana liciu, editura polirom - ediția de mai sus are greșeli de scriere, deși coperta e elegantă.
      - jurnal, traducere de janina ianoși, editura ideea europeană

      dostoievski
      - a apărut cam tot la polirom, inclusiv jurnalul. http://www.polirom.ro/catalog/autori/dostoievski-f-m/
      - crimă și pedeapsă, traducerea de la leda - nouă - a lui ion covaci, este și ea foarte bună.
      - câteva povestiri de tinerețe au apărut doar la editura pentru literatură universală, în ediția de opere, traducere coectivă. nu au mai fost reeditate.

      spor la citit, anonimule! :)

      Ștergere
  9. Va multumesc pentru raspunsuri. Eu aveam Dostoievski in RAO Classic, cateva volume din editia critica cu Ianosi, dar sunt f. curios de noile traduceri expuse de Dvs. La Tolstoi, Razboi si pace, editie 1961, trad Frunzetti, Anna Karenina cu o traducere veche din anii 50, Invierea in ELU.
    Cu stima! Gabriel

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. război și pace am citit-o și eu tot din frunzetti/parocescu. la fel, ediția de mai sus din învierea e tot reeditarea celei vechi.

      totuși, recomand toate traducerile lui emil iordache - anna karenina, de exemplu (al cărui fan sunt) - mare specialist în literatură rusă, cum puțini am avut.

      Ștergere
  10. Sunt 2 variante Crima si pedeapsa, traduceri noi. Una mentionata deja de dvs, aparitie Leda si a doua, o traducere de A. Liciu la Polirom. Sunt diferente intre ele? care e mai calitativa?

    Ati mentionat faptul ca, este o carte cu greseli de scriere! e vb de Copilăria, adolescența, tinerețea, traducere nouă de adriana liciu, editura polirom sau de Invierea , Liciu, Polirom editura ideea europeană ?


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. despre c&p, am citit-o numai pe cea a lui ion covaci, de la leda, mi s-a părut una bună. adriana liciu este, și ea, o bună traducătoare.

      greșelile de scriere sunt în învierea de la adevărul, a cărei copertă e mai sus și care este reeditarea unei traduceri vechi.

      polirom are un standard editorial ridicat, dar asta nu înseamnă că nu-și mai vâră dracul coada și aici. e drept, mai rar. :)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...