21 februarie 2009

Marea

Unui tip văduv nu-i mai rămâne decât să se ducă într-o staţiune de la mal de mare, unde să retrăiască amintirea primei lui iubiri pubere – mie mi-a amintit de prima iubire a lui Humbert H pentru Annabel, cum ar zice Nabokov „he skillfully re-creates an image in the laboratory of the mind, with eyes open.”

Şi-această re-descoperire puberă a sexualităţii alternează cu decăderea soţiei măcinate de cancer – despre dragoste deci şi colo şi colo. Două nostalgii adunate într-un suflet care vrea să-şi rostească replica finală cu decorul mării în spate. „Ceea ce aştept eu e un moment de exprimare pământească” (p.174)

Interesant e că tonul nu e tragic, ci stăpânit-nostalgic, chiar profund-scormonitor. Iar scriitura e una foarte bună, neobişnuită pentru un englez (mă rog, irlandez).
Dar cel mai frumos mi s-a părit finalul, cu punctul culminant, cu elementele surpriză, cu o ieşire din matcă uimitoare.

Concluzie – un roman de rafinament, parcă special scris pentru un premiu.
Booker Prize 2005.

John Banville, Marea, Editura Nemira, București, 2007, trad. Mihai Moroiu, 245 pagini

3 comentarii:

  1. Imi cam atrage atentia cartea... macar si pentru titlu, daca nu pentru altceva.

    Arana

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca ti'a placut. Vezi ca si englezii contemporani scriu carti worthwhile? ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. nu stiu daca este neaparat un roman scris pentru a primi un premiu (am citit carti premiate si multe nu puteam sa le termin) dar in mod sigur este o carte care nu a fost scrisa cu gandul la succes.

    E prea intima ca sa zic asa.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...