STOP. este momentul să stau un puţin şi să întreb: unde am ajuns?
am pornit acest blog acum aproape doi ani, inspirat de luciat şi de white noise. îmi doream să scriu despre cărţi altfel, să fac ceva altfel. atât pentru mine - era o încercare în primul rând pentru mine - cât şi pentru alţii, câţiva, cu aceleaşi preocupări cu ale mele, să afle o oază frumoasă de relaxare şi împărtăşire, de seninătate şi bucurie.
apoi a venit traficul. m-am plâns la un moment dat undeva de faptul că, de cele mai multe ori, unii nu fac decât să reflecte tarele societăţii noastre postcomuniste, să işte cu orice preţ scandaluri, să împroaşte peste tot cu materii organice de guloare galbenă, în speranţa vreunei legitimităţi; că odată cu înmulţirea cititorilor, vine şi prostia, ameninţând să transforme totul într-o cloacă mizerabilă şi pestilenţială.
şi în mare parte a fost aşa. ce s-a-ntâmplat?
un blog bun, de gen, s-a închis. prima ceartă a început cândva, s-a continuat mai apoi şi s-a sfârşit ştim cum.
un alt blog „m-a scos” de pe listă. nu ştiu de ce, dar probabil că am fost asociat aprioric cu anti-teroriştii. n-am fost ferm, n-am luat partea cui trebuia, am permis comentariile "duşmanilor", lui isuciu - care de altfel promisese că nu mai intră -, lui alex leo şerban, care iată, continuă să comenteze.
credeam că, măcar pe blog, lumea e liberă, oricine poate să comenteze orice. până la un moment dar, aşa a şi fost. până când am simţit nevoia să şterg comentarii. îmi deschideam blogul, găseam în comentarii orice, numai chestii livreşti nu.
nu nu-mi şterg blogul. dar recunosc, sunt puţin supărat. din pricina lui. ceea ce multă vreme mi-a produs plăcere şi mari bucurii, acum mă întristează.
aşa că, dragi cititori, dacă nu vă interesează subiectele mele, vă rog eu, nu mai intraţi aici!
nu inventaţi voi subiecte, limitaţi-vă la citit, nu la comentat.
mergeţi la zoso şi la mircea badea! sau oriunde!
ps. de mâine, livreşti.
