Ai noştri ca brazii...

Pentru ca vine, vine, vine zintâi decembre - uraaaaa! - m-am gândit, inspirat şi de isuciu, la scriitorii noştri români. Mă mir că postările mele de pân-acum s-au referit mai mult la romane traduse, şi mai puţin la scriitorii noştri dragi. În afara lui Cărtărescu, despre care n-am scris mare lucru, constat cu surprindere că am ignorat nişte scriitori români foarte buni, pe care i-am citit în ultimii ani.
Păi să vedem - ordinea e aleatoare:

Alexandru Ecovoiu - al cărui Saludos m-a impresionat prin simplitatea scriiturii, uşor de tradus în orice limbă, ba chiar aud că a avut un deosebit succes în Spania. (De asemenea, cu romanul Sigma îl bate serios la fund pe Dan Brown.)
Florina Ilis - Cruciada copiilor, romanul frescă a României postrevoluţionare, al cărei stil a fost la început greoi, dar care m-a acaparat repede ca să dau de-un roman dens, greu, care-şi propune foarte mult şi realizează o bună parte.
Ioana Bradea - Băgău, care pentru mine a fost o surpriză/revelatie prin limbajul şi frust şi poetic, împănat din plin cu expresii argotice de care românii se feresc - dintr-un simt al pudorii ipocrite (1)

Filip Florian - Despre Degete mici nu stiu ce să spun: deşi nu are nimic specific, totul a fost aici minunat...
Cezar Paul Bădescu - Luminiţa, mon amour, citită pe nerăsuflate şi neîncadrabilă în vreun gen literar, dar incredibil de onestă şi de bine scrisă.
Jean Lorin Sterian - Lorgean, mai ales cu a doua parte, în care-am găsit aventurile unui constănţean - ca şi mine - în Arabia.
Petru Cimpoieşu - Simion Liftnicul, un roman destul de bun, original, care-a meritat citit.
Adrian Schiop - pe bune/pe invers - un experiment literar inedit la noi...
Desigur c-ar mai fi, n-am citit nimic de Radu Aldulescu - in republicare integrală la Cartea Românească, Răzvan Rădulescu, al cărui roman Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane îl aştept republicat la Polirom, T.O. Bobe, a cărui Buclă - pozie -, din păcate, am pierdut-o.
Ar mai fi şi poeţii, care merită mai mult decât o simplă înşiruire.
Când ni-i cinstim, când îi omagiem?
Când îi citim şi recitim?
Şi mai sunt: pictorii, sculptorii, arhitecţii, oamenii de ştiinţă ş.a., pe care nu-i cunoaştem, nu-i vedem, ci-i vedem pe alţii, "politicieni" şi "vedete" care nu merită nici o "scuipătură de flegmă, cât o rotocoală" - vorba lui Francois Villon, darmite atenţia noastră.
_________________

1) Apropo, cică în următoarea ediţie a DEX urmează să apară vai, cuvântul românesc, pân-acum total neexplicat pulă!

*) Fotografia - http://www.kerukov.ro/