3 iunie 2009

aţi mai citit un roman coreean pân-acum?

eu nu. ăsta e primul. şi mă bucur, chiar dacă autorul e un cărturar medieval (1637 - 1692) numit kim man-jung.
cum am luat cartea? păi e în colecţia rebrenduită a editurii piteştene paralela 45, colecţie întemeiată de gheorghe crăciun. apoi, am văzut că traducătorul a trans-spus din coreeană (îl cheamă tae hyun oum şi nu e la prima carte.)

păi şi eu m-am transpus bine în atmosfera cărţii, mi-a adus aminte de poveştile asiei pe care le devoram în copilărie, apoi poveştile nemuritoare, mai nou de filmele cu zburători de la ang lee încoace.

acţiunea se petrece în china, cu un tânăr călugăr budist care, pedepsit că visează la cele lumeşti, se reîncarnează într-un erou - so-yoo yang - care erou, deşi are origini modeste, are în schimb daruri native - e foarte frumos şi foarte deştept (apropo, câştigă postul de funcţionar împărătesc pe bune, prin concurs)- şi ajunge mare demnitar.

ce e modern în saga acestui personaj e accentul pe experienţele erotice şi pe intrigi amoroase, de alcov - sau cum s-o numi alcovul în coreeană - toate fecioarele frumoase vor să se cupleze cu so-yoo yang, să-i fie, indiferent a câta, soţie/concubină (va avea ]n cele din urmă opt). evident, sunt şi bătălii feerice, dar adesea se reduc la îndemânări diplomatice. destinul eroului curge ca uns, şi experienţele care contează în maturizare sunt cele erotico-poetice. seducţia se face prin ascundere, disimulare, prin poezie. evident, şi pe-atunci, fiecare relaţie se termina în pat, staţi fără grijă. fiecare de neuitat. pentru personaje, desigur.

oricum ce rămâne e atmosfera într-un timp altfel, într-o mentalitate altfel, într-un stil altfel, inedită prin spaţiu cultural-editorial de pe la noi, plin cu booker-uri, orange-uri si sulitzer-uri...

a fost pentru mine o ieşire spirituală din timp.

kim man-jung, visul învolburat al celor nouă, ed. paralela 45, piteşti, col. ficţiune fără frontiere, trad. tae hyun oum, 228 p

4 comentarii:

  1. nu inteleg ce fel de pedeapsa e reincarnarea lui. Mie mi se pare mai degraba a dar divin decat a pedeapsa. Interesanta recenzie, m-ai facut curioasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca postul asta si cel anterior sunt mutual ireconciliabile :P

    RăspundețiȘtergere
  3. @Chestii livresti,
    Oum Tae Hyun a fost colegul meu in perioada cit am lucrat ca lector de limba si civilizatie romaneasca la Seul. Eu l-am recomndat editurii Paralela 45, pe atunci traia inca Gheorghe Craciun si pe linga proza a tradus si niste poezie coreeana daca nu ma insel.
    Nu am citit multe romane coreene, dar senzatia mea, dupa ce am citit citeva clasice traduse in limba engleza este ca sunt usor asemantoare celor chinezesti. Cultura coreeana este confucianista, iar societatea lor a pastrat multe semne ale acestei religii laice.
    Iulian Baicus

    RăspundețiȘtergere
  4. O carte foarte frumoasă într-adevăr dar nu numai datorită aspectelor seducătoare ale vieții cât mai ales datorită abordării filosofice fundamentale a vieții ca vis, care duce către esența interpretării naturii realității.
    Din păcate, din punct de vedere editorial, eroarea de ilustra cartea pe coperta principală cu elemente de cultură japoneză mi se pare puțin deranjantă și jenantă.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...