etude des mœurs sau ai grijă ce-ţi doreşti

am luat cartea la plesneală, după copertă şi după titlu. unde s-a inventat snobismul, dacă nu în anglia? nu ştiam nimic de autor, julian fellowes, nici măcar că a scris scenariul la oscarizatul gosford park. şi-am dat de-un roman foarte bun, englezesc, cum demult nu mai citisem.

despre ce e vorba?
povestitorul este un actor, care îmblă prin lumea bună, mai ales când o prietenă arivistă şi snoabă e luată de nevastă de către un om de stirpe. aşa că în peste 500 de pagini l-am însoţit pe povestitor în dezlegarea acestor - dar şi ale altora - destine înnodate.

întrebarea, după mine, a cărţii este: ceea ce îţi doreşti te face oare fericit? în vechime, întrebarea era prilej de tragedie, dar aici nu e decât de ironie. căci, după modelul prinţesei di, eroina cărţii, edith lavery, obţine titlul de contesă, dar şi un soţ tânt şi nu prea viril. ce iese, ştim de la diana, doar că aici nu se lasă cu morţi.

soarta îi oferise posibilitatea să aleagă între viaţa personală şi cea publică. se părea că nici un bărbat nu i le putea oferi pe amândouă (p.363)

pentru că fellows e plin de umor şi inteligenţă.

edith ştia că acel gen de oameni care erau superficiali, snobii a căror viaţă socială se baza pe colecţionarea de persoane care să le susţină propriul statut, se regăseau în proporţie de zece la unu faţă de restul populaţiei. s-ar fi putut ca acest fel de putere să nu valoreze prea mult în marele plan al firii, dar tot reprezenta ceva... (p.477)

alte câteva mostre:
- în mod frecvent, se menţionează pielea sănătoasă când se vorbeşte despre membrii mai puţin importanţi ai familiei regale (p.11)

- pentru un englez sau o englezoaică cu un anumit trecut, răspunsul: "mda, i-am întâlnit, dar sigur nu-şi mai amintesc de mine" înseamnă "de fapt, nu-i cunosc" (p.27)

- şi astfel, proaspăta căsătorită a primit prima lecţie, în care a învăţat de ce anglia nu a avut nici o revoluţie, de ce atât de multe cariere... au fost lipsite de bărbăţie. anume, că modalitatea de a trata cu un intrus care-ţi pricinuieşte necazuri este de a-i permite să-ţi intre în casă, convertindu-l cu zel de misionar şi peste noapte, el va deveni plus catholique que la pape. învăţarea acestei lecţii nu a redus resentimentele lui edith faţă de forţele care o educau, însă se simţea uluitor de bine că acum devenise o membră a Găştii. (p.167)

un roman de vacanţă foarte bun, de stirpe-aleasă.

julian fellowes (foto), snobii, ed. nemira, buc, 2009, trad. gabriel stoian, 512 p