12 august 2009

zile exemplare, roman despre poezie şi moarte

las că scriitorul a urmat cursuri de creative writing - ceea ce pentru mine e o blasfemie -, las că acest roman e frate cu cel care s-a bucurat de mare succes (orele), ba chiar şi de o ecranizare - încă o blasfemie. las sursele livreşti de unde michael cunningham s-a inspirat.
le las pe toate pentru că michael cunningham a reuşit să scrie ceva minunat!

acest roman mi-a plăcut pentru că:

ia un personaj care în viaţa reală este un outsider şi îi acordă alte valenţe, în speţă cunoaşterea pe dinafară a poeziilor lui walt whitman. şi nu doar memorarea acestor versuri, ci asimilarea lor, astfel încât viaţa şi cartea sunt acelaşi lucru şi orice face sau spune el poate face parte din carte.
prin lentilele poeziei lui whitman, el vede altfel viaţa, şi-o îmbogăţeşte, sau mai precis o înţelege într-un mod ingenuu, descoperă o lume de iarbă şi cer.

rămase privind în gol sub constelaţii. walt îl trimisese aici, să găsească asta, şi el înţelese. credea că înţelese. ăsta era raiul lui. nu broadway sau căluţul cu rotile, ci iarba şi tăcerea; raiul era un câmp de stele. era ceea ce-i spunea cartea, noapte după noapte. când va muri îşi va părăsi trupul beteag şi se va preschimba în iarbă. va fi astfel pe veci. nu trebuie să se teamă, întrucât era o parte din el. ceea ce el crezuse că era un pustiu neînsufleţit era doar dorul de asta. (p.104)

cum spuneam, cartea are trei părţi, derulate în timpuri diferite - secolul xix, xxi si xxii (da, cartea este pe o treime science fiction, fără a fi "afectată") iar personajele sunt de fapt 3 - simon, luca, catherine -, surprinse prin 3 avataruri.

ce mai zice cunningham?
nu trebuie să cauţi mulţumirea în altă parte, pământul acesta mi-ajunge, nu doresc constelaţiile mai aproape, nu ţin să le-ating, ştiu că stau bine şi ele acolo pe unde se află, ştiu că şi ele-s de ajuns pentru câte le au.

Dumnezeu este o maşină sfântă şi ne iubeşte atât de aprig, atât de desăvârşit, încât ne devorează pe toţi. de-asta suntem aici, să fim iubiţi şi mâncaţi. (p.130)

ce zice whitman?
un copil m-a întrebat: ce este iarba? aducându-mi/
un smoc în mânuţe./
ce să-i spun? să-i răspund? decât el nici eu/
nu ştiu mai mult.


sunt mulţumit - văd, joc, râd, cânt (p.119)

overall, o carte musai de citit! (e la doar 10 lei la polirom)

michael cunningham, zile exemplare, ed. polirom, iaşi, 2006, trad. rareş moldovan, 432 pagini broşate
coperta de angela rotaru

saitul autorului aici.
foto autor, de-aici.

10 comentarii:

  1. daca tot te-ai apucat de Cunningham incearca si "O casa la capatul lumii". merita.

    RăspundețiȘtergere
  2. e pur si simplu extraordinara cartea asta, eu am citit-o acum vreun an, la scurta vreme dupa ce s-a lansat, direct in engleza - titlu original "Specimen Days" (banuiesc ca s-a tradus destul de curand la noi, nu stiam de varianta in romana). Apropo de coperti, cea a cartii in engleza e absolut superba (alb negru, un cal alb ratcit pe o strada - se vad in fundal masini si blocuri)

    RăspundețiȘtergere
  3. @hearmyself: eu am citit-o acum 2 ani :P si din pacate nu mi s-a parut atat de extraordinara ca "orele", dar mai ok ca "o casa.."
    cunningham lucreaza acum la un roman despre freddy mercury, dar nu cred ca va egala portretul facut virginiei woolf. romanul ala e perfect: continut/structura/stil/tot ce vrei. ce chef de recitire mi-am facut :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @raulnecesar: da, nu e la fel de geniala ca "orele" dar na, si tu acuma :P "o casa..." nici mie nu mi-a placut, nici macar nu am, vaut rabdare s ao citesc integral. eu ziceam la scurt timp dupa ce s-a lansat in librarii de la noi, nu in general (mai exact cand au catadicsit cei de la nautilus sa aduca 2 exemplare)

    RăspundețiȘtergere
  5. deci omu n-a scris decit o carte ('orele'), sa-nteleg? ;)

    mai bine cititi alain de botton, k a scris mai multe...

    RăspundețiȘtergere
  6. @dragos c: vezi ca ti-am dat un premiu:)

    RăspundețiȘtergere
  7. off topic: Dragos, apreciez mult cronicile tale, imi orientezi lecturi.
    Ai un premiu simbolic de la mine.
    Imi place Cunningham oricum, sa citesti si "O casa la capatul lumii", boladenieve78 are dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  8. @boladenieve78 - nu cred ca mai incerc altceva de cunningham, cineva mi-a zis ca asta e cea mai cea.

    @hearmyself - da, am vazut si eu coperta cu calul, e magnifica!

    @raulnecesar - pai de virginia woolf sunt cam satul, multumesc... :)

    @als - unii asa zic, ca orele, dar dupa ce am vazut filmul - omorati-ma pentru asta! - sunt convins ca zile exemplare rules!
    in curand vine si alain de botton, nici o grija!

    @capricornk13 - multumesc mult pt premiu, voi prelua leapsa.

    @Mario Barangea - multumesc mult pt premiu.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ dragos: 'orele'-romanul este muuult peste 'orele'-filmul!

    ps o perloaie f nostima & naucitoare dp blogul mulliganoglului (acest bula al blogosferei): 'baza lucrarii lui MC (= 'craii de curte veche') imi pare mai degraba suprarealista.' (!!!) :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @als - normal :)
    da, am citit si eu articolul - nu stiu cum le gasesti? :) dar pana la urma ce-a vrut sa zica?

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...