reactivarea vechilor valori

dacă volumul lui baricco afirmă o mutaţie cultural-civilizatorie a lumii contemporane occidentale, cartea ziaristului francez jean sevilla nu doar că denunţă o altă mutaţie - morală - dar şi propune o soluţie, anume întoarcerea la valorile vechi, pe baza cărora a fost construit contractul social. când morala devine subiectivă, legătura socială se destramă.

exemplele care să-i demonstreze concluzia sunt din mai multe paliere, iar acestea nu doar că-i demonstrează concluzia, dar arată neîndoios un adevărat dezastru social. cu alte cuvinte, franţa - căci exemplele se referă doar la franţa - e cu un picior în groapă.

exemplele se referă de la puterea politică - aproape inexistentă -, patriotism - ca nevoie (maslowiană) de apartenenţă -, obligaţia integrării în societate, obligaţia de a munci şi nu dreptul la nemuncă, reactivarea familiei drept cadru al educaţiei (pe principiul recompensei şi a sancţiunii), totalitarismul sexual, dependenţele noastre cele de toate zilele etc.

dar vreau să mă opresc mai ales la partea educaţională, pe care se întemeiază - zic eu - întreaga provocare a lumii noastre.

fapte:

- 1/3 din din elevii care intră în clasa a cincea, nu ştiu să citească şi să socotească. (Luc ferry, ministrul învăţământului)
- un profesor afirmă că nu mai trebuie să se predea Cidul, pentru că autorul face apologia rasismului (ap. fr. vermorel)
- orice nou-născut este un potenţial gangster: dacă e înarmat, ar fi în stare să tragă pentru biberonul lui. (samuel lepastier, psihiatru)
- lipsiţi de cadre, de mari valori transcendentale, de repere religioase, nu mai suntem îngrădiţi ca altădată. pentru a umnple acest vid existenţial, cădem pradă dependenţei (nicole aubert, psiholog, în le figaro)
- un copil din doi, la vârsta de 11 ani, a văzut deja un film porno. (michela marzano, alice au pays du porno)
- ne apropiem de o structură familială descrisă de etnologi în zona insulelor Caraibe dinainte de columb - de la centrarea în jurul tatălui la centrarea în jurul mamei (henri mendras, francais, comme vous avez change)
- un minor din patru nu trăieşte împreună cu ambii părinţi. un sfert din părinţii divorţaţi nu-şi mai văd copiii (p.82) - părinţii se ceartă, copiii trag ponoasele
- creşterea prezenţei şi folosirii armelor de foc în proximitatea sau în interiorul instituţiilor şcolare este îngrijorătoare, evidenţiind o breşă între viaţa străzii şi şcoală (raport al serviciilor de informaţii generale, 2006)
- să omori pe cineva face parte dintr-un fel de traseu inţiatic, care permite recunoaşterea şi înaintarea în cadrul unei bande (raport al serviciilor de informaţii generale, 2005)
- 84% dintre francezi cer mai multă autoritate la şcoală, 74%, în familie (sondaj les echos)
- în franţa, un copil din doi se transferă la un moment dat sau un altul al şcolarizării sale la o şcoală catolică pentru învăţarea valorilor cetăţeneşti.

trebuie să redescoperim limitele: fără interdicţii, nu există umanitate (p.69)
o carte care m-a făcut mai deştept şi care mi-a confirmat unele concluzii intuitive la care ajunsesem şi eu.

jean sévillia, corectitudinea morală. căutăm cu disperare valori, editura humanitas, bucureşti, 2009, traducere de alina-daniela marinescu şi paul marinescu, 193 p