în căutarea liniştii pierdute

cees nooteboom este unul dintre marii scriitori olandezi şi unul dintre cei mai mari scriitori europeni - a fost propus pentru nobel, dar deja asta începe să nu mai însemne nimic.


este foarte scurt romanul. n-are rost să-l povestesc. este despre trei personaje, despre care a mai scris anda aici. dar cu ce-am rămas eu din acest micro-roman?


cu opţiunea interiorizării proustiene, în această lume niciodată acceptabilă. aşa face inni wintrop, amintindu-şi din gând şi memorie cum a participat la ritualurile celorlalţi doi unchiului său lui şi a vărului său. primul îi dă primul pahar de whisky cu gust de fum şi alune şi urmează ritualul "respectării" timpului. al doilea caută izbăvirea prin obiecte pe care le investeşte cu putere pentru că sunt tăcute. şi urmează ritualul ceaiului.


cei doi cu ritualurile se sinucid. inni face şi el la fel, dar nu reuşeşte. pentru că el acţionează, chiar şi interiorizând. spre deosebire de ceilalţi, care se supun ritualurilor, dându-le sensuri metafizice. or, lumea de azi nu mai are loc de metafizică.
inni i-a visat pe cei doi taads. primul îngheţat, al doilea înecat - aşa au apărut la fereastra dormitorului său, într-o dispoziţie de veselie nebună, barbară, ţinându-se pe după umeri şi strigând inaudibil. inni s-a dat jos diun pat şi s-a dus la fereastră, dar nu se vedeau decât crengile scheletice care se legănau îmbrăcate cu o glazură de gheaţă. aşadar, existau clar două luni; în prima se aflau cei doi taads, în cea de-a doua ei nu erau prezenţi, şi inni se bucura că se mai găseşte încă în cea de-a doua.

adevăr vă spun vouă, ar trebui să fim copleşiţi de bucurie în fiecare zi, totdeauna, în fiecare oră, dar noi suntem prea mici, prea nefericiţi (p.105)


viaţa e prea scurtă. condiţia umană nu permite aşa ceva. poţi să consideri că un lucru este frumos cu adevărat numai când ştii ceva despre el. cine nu selecţionează se scufundă în mlaştină. superficialitate, lipsă de atenţie. a nu şti în realitate nimic despre nici un lucru, chipul implicit al diletantismului. (p.129)




cees nooteboom (foto), ritualuri în vol. ritualuri. cavalerul e mort, editura univers, bucureşti, 1990, traducere de horia popescu, 195 p
coperta vasile olac şi ion state