un om aminteşte de charon, un altul aminteşte de nevasta altuia cu care s-a culcat iar al treilea scapă o făgăduială pe fericirea lui.
fiecare e personaj într-una dintre cele 3 nuvele din acest volum. care personaje, pentru aceste cuvinte, sunt judecaţi şi condamnaţi. nu de vreo instanţă transcendentă - deşi nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură - ci de oameni, judecători şi călăi de circumstanţă sau în joacă, uneori grotesc, de cele mai multe ori tragic.
iar sentinţa se împlineşte, nu direct, ci subtil, în conştiinţă: nimănui nu-i place să se analizeze mai profund şi, la urma urmei, conştiinţa nimănui nu-i fără pată. (p.177) iar doi dintre cei judecaţi se sinucid, al treilea se ratează. dreptatea poate fi mai îngrozitoare în frumuseţea ai decât crima. (p.168)
iar scriitorului elveţian friedrich dürrenmatt îi pasă de dreptate.
două nuvele din acest volum - judecătorul şi călăul, pana de automobil şi făgăduiala - sunt de fapt poliţiste. şi geniale. ultimele două retipărite la humanitas, în cartea de pe noptieră.
o altă povestire aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu