au fost două premiere pentru mine: prima piesă la teatrul mic, prima piesă de cătălina buzoianu. piesa a fost despre eterna opoziţie dintre vechi şi nou, artă şi televiziune, cultură şi bani etc. subiect de altfel deloc nemaipomenit, depăşit, aş spune, noroc cu jocul actoricesc care a compensat: valeria seciu, simona popescu şi tatiana iekel. prima a jucat pe actriţa esme, care încarnează salvarea prin teatru.
mi-a plăcut o replică: cinematograful violent (i'll kill you, mother fucker!) a uitat să vorbească despre dispariţia oamenilor, despre dragoste, despre suferinţă. a uitat teatrul. şi eu îl uitasem pentru o vreme...
vaaai cat m-a enervat piesa asta nici nu am rezistat pana la capat, mi s-au parut, exact cum spuneai si tu, subiecte tare fumate, si pt mine nu a compensat jocul actorilor, din contra, pt ca urasc atunci cand actori mari joaca in piese mici. iar teatrul mic e cel mai urat teatru din Bucurestiul ala urat oricum :D
RăspundețiȘtergerea si piesa asta se joaca de o groaza de timp, chiar nu ma asteptam sa o mai bage si in stagiunea asta ca si cand ar fi cine stie ce capodopera :D in alta ordine de idei.. nu am mai trecut de mult pe blog, bine te-am regasit
RăspundețiȘtergere