30 noiembrie 2009

infantilizarea literaturii?

am observat recent cât de mare succes au acum cărţile care fac apel la poveşti. nu doar că se slujesc de-o poveste pentru a spune ceva, dar sunt chiar ele însele poveşti. cărţile cu vampiri, cu baba cloanţa şi zmei (numiţi, fireşte, altfel), cărţile fantasy sunt de fapt poveşti în care cititorii se afundă şi nu se mai îndură să iasă.

este ok din punct de vedere literar. însă mă întreb care sunt efectele acestui tip de literatură, produce el un soi de sensibilitate estetică? produce el o anumită răzvrătire, de care vorbeşte llosa, faţă de urâţenia lumii reale, răzvrătire care să îndemne la schimbare, cum de pidă o face volumul 2 din
don quijote?
sau în cititor se naşte doar un soi de autism faţă de lumea reală?

cărţile stephaniei meyer, ale charlainei harris, ale scriitorilor de fantasy - george martin, marion bradley etc. fac apel doar la emoţiile primare / infantilăţile cititorului? sau fac apel şi la omul matur, pun şi ele probleme, îl schimbă, îl îmbogăţesc?

59 de comentarii:

  1. Dar povestile sunt neaparat pentru copii? E prima forma de literatura creata de om, iar fantasmele si temerile fiecaruia nu s-au prea schimbat fata de vremurile cand se spuneau primele povesti.

    Literatura fantasy poate fi f. complexa si interesanta dpdv intelectual daca esti familiarizat cu ea si stii cum sa o citesti. Ajuta daca ai si curiozitati specifice (mitologii, istorii, psihologii samd) Parerea mea e ca o iau drept "literatura infantila" cei care-o citesc la un nivel infantil (=necultivat din acest pdv).

    Partea faina e, bineinteles, ca e inteligibila si chiar placuta si la nivelul asta :)

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am citit decat seria Vampirii Sudului, a Charlainei Harris. Ceea ce pot spune e ca sunt, fara indoiala, niste carticele amuzante, cu multe faze care-ti starnesc rasul si cu inca mai multe intamplari socante,care sa te determine sa iti doresti sa le indrepti. Dar, pe langa o multitudine de detalii cu substrat sexual, ce e drept, destul de 'steamy', nu prea am luat romanele in serios. Sunt scrise de o maniera intr-atat de facila incat pana si un iliterat [de prima clasa] ar fi capabil sa le inteleaga. N-am mai intalnit de multa vreme o proza asa simplista, care sa nu aiba, practic, nici un fel de simbol si care sa nu vrea sa insemne nimic altceva decat ceea ce reprezinta. O povestioara simpaticuta si ilara,dar doar atat.

    RăspundețiȘtergere
  3. 1. Ce e aia "emotii primare"?
    2. Cum adica emotii primare/infantilitatzi? Caracterul / reprezinta un SI sau un SAU?
    3. Ce e aia "povesti"? "stories" sau "fairytales"? in cazul al doilea cred ca e mai corect spus basm, caci "povesti", pana si in contextul lui "Povesti, Povestiri, Amintiri" are mai degraba de a face cu forma (scurta), eventual cu tipul de retorica (chestii "povestite") decat cu tematica.
    4. Ce e aia "infantilizare"?
    5. A-l pomeni pe G R R Martin intr-o enumerare care contine pe Harris, Zimmer, Bradley e cam ca si a-l pomeni pe Llosa intr-o enumerare care-i mai contzine pe Dan Brown, Ion Creanga si Agatha Christie.

    RăspundețiȘtergere
  4. azi am fost gand la gand in ceea ce priveste postarile noastre. vorbim de acelasi weltanschauung-ul infantocentric al postmodernitatii :).

    PS. vezi ca exista scriitori mediocri tradusi in 40 de limbi, asa ca...:)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Aron Biro:
    1. emotii primare - furia, frica, bucuria, curiozitatea, surpriza etc.
    2. / inseamna si/sau
    3. poveste inseamna... poveste.
    4. infantilizarea literaturii = trecerea de la literatura pentru maturi la literatura pentru copii.
    5. de ce nu llosa si creanga sau agatha?

    @litere libere :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. primul blog de poezie naiva:

    http://www.ivcelnaiv.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  7. @Dragos C.:

    Unii sustin ca religia, filosofia, pe linga literatura, sint moduri de punere-in-poveste a Lumii.

    Marile povesti religioase (cea cu Isus Christos, de pilda), filosofice (existentialismul crestin, de pilda), literare ("Gaspard, Melchior si Balthazar" a lui Tournier - ca sa pastrez coerenta pildelor) fac si ele apel la emotiile primare si la infantilitatea cititorului : ). Ba chiar, in unele cazuri, pot duce la "autism fata de lumea reala" : )

    Cred ca tipul de literatura la care te referi tu poate produce placere estetica, fiindca e vorba de variatiuni - facute cu mijloace specifice - in jurul unor mituri, fantasme, dileme etice etc. care apar si in Literatura Inalta (sint de acord cu Alina).

    Calvino spunea, intr-un articol foarte frumos, ca noi citim intr-una 'permutari cu jaguari si tucani', cum erau povestile pe care ni le spunea povestitorul tribului, in jurul focului). In sensul asta, il si imbogatesc pe cititor (cu aceleasi povesti, spuse ALTFEL).

    Llosa spunea, cred, ca literatura se naste dintr-o nemultumire, razvratire fata de lumea reala, nu ca produce nemultumirea sau razvratirea, in fine. Manifestele ideologice sint facute sa produca razvratiri, mai degraba.

    Mi se pare ca faci comparatia intre literatura fantasy si "literatura inalta" (si "buna") doar ca sa ajungi la o concluzie defavorabila primeia. Nu mi se pare just. E ca si cum ai compara arta caricaturii din sec. XX cu arta frescelor din Renastere, fara sa iei in seama ca e vorba de estetici specifice, doar ca sa ajungi la concluzia ca oamenii carora le plac caricaturile sint infantili (spre deosebire de maturii amatori de fresce).

    p.s. vezi ca ti-a scapat un dezacord in ultima fraza.

    RăspundețiȘtergere
  8. > Calvino spunea, intr-un articol foarte frumos, ca noi citim intr-una 'permutari cu jaguari si tucani', cum erau povestile pe care ni le spunea povestitorul tribului, in jurul focului).

    asa o fi, dar totusi exista permutari si Permutari :)

    serios vb, monsieur, nu mi se pare ca putem apara orice, pe motiv ca instaureaza o "estetica specifica". ok, asta delimiteaza un gen literar, de ex, DAR acel gen poate fi [asa delimitat si specific cum e] inferior. sau escapist.

    s'ar putea teoretiza calitatea estetica a filmelor cu chuck norris - pe motiv ca bataia e prima forma de comunicare creata de om... :)

    lasand estetica la o parte, si mie mi se pare ca popularitatea enorma a unor povestioare de genu ala [idem pt atatea jocuri de computer... ca sa nu mai vb de filme] e un refugiu, o tendinta sociala contemp.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Adina: Te rog sa ma ierti ca te-am botezat : )

    @Literelibere: Formula "weltanschauung-ul infantocentric al postmodernitatii" e foarte infantil-amuzanta : )

    La fel mi se pare si definitia lui Dragos pentru "infantilizarea literaturii": "trecerea de la literatura pentru maturi la literatura pentru copii." Ça alors! : )

    @Stre: Incercam sa spun de ce comparatia lui Dragos - intre literatura fantasy si "literatura mare" sau cum s-o fi numind - mi se pare usor tendentioasa. Plus ca ultima nu inseamna DOAR Cervantes si Llosa, inseamna si tone de maculatura.

    Altfel, de pilda, "Iliada" mi se pare NET superioara filmelor cu Chuck Norris : ) - spuneam doar ca, daca ne-apucam sa comparam genul asta de filme cu altele, nu trebuie sa uitam ca e vorba de retete estetice specifice : )

    Si eu sint de parere ca exista permutari si Permutari, dar nu mi s-a parut necesar sa precizez : )

    RăspundețiȘtergere
  10. eu cred ca fantasy-ul care se vinde atit de bine e doar o alta forma de nisa, care si-a gasit un public neinteresat de realism in nici o forma.
    in mod evident induce o forma de autism, pentru ca vine dintr-un refuz. si e si usor schizoidizanta.
    dar, pe de alta parte, daca o comparam cu alte literaturi "de nisa", cum ar fi SF-ul, nu e generata de o teama (cum e teama de viitorul mai mult sau mai putin apocaliptic), ci de un alt fel de nevoie.

    RăspundețiȘtergere
  11. @alexandru: sigur ca discutia se poate nuanta, si nuanta, si nuanta. as always. ma intreb totusi cui folosesc nuantele astea. daca minoritatea care poseda, de bine de rau, un gust literar acceptabil - alege permanent sa undermine its own position, sa inventeze cu generozitate orice scuze imaginabile pt "partea adversa"...

    RăspundețiȘtergere
  12. 1. Felicitari lui Alexandru pentru coerentza argumentelor.

    2. In consecintza, nu mi-au ramas multe observatii de facut, asa ca ma rezum la cateva mai...auxiliare:

    - daca emotziile primare-s alea, care-s emotziile neprimare?
    - de slashul ala ma legasem pt ca sugereaza ideea ca exista o oarecare suprapunere intre emotzii primare si infantilism; cumva, se exprima (ambiguu ce-i drept, prin acel "si/sau") ideea ca "adultzii" sunt deasupra furiei, fricii, curiozitatii, surprizei etc. Afirmatie care e, in cel mai bun caz, infantila.
    - cu sensul dat termenului "poveste" tot nu-s lamurit (in orice caz, nu din replica D.C.B.). Tehnic vorbind, simplul fapt ca Harris, Meyer etc. au sex si elemente de tensiune sexuala le scoate din sfera literaturii pt copii. Poate parea paradoxal, dar astea sunt elementele definitorii categorisirea de aprozar pe care o practica DCB, mai degraba decat incadrarea intr-un gen literar. Caci daca o luam pe panta asta, riscam sa afirmam ca si Shakespeare tot povesti scria, in consecintza era un infantil. Ori sarmanul Rushdie cu al sau Grimus. Dupa al carui autograf DCB tanjea intr-un post anterior.

    RăspundețiȘtergere
  13. in cinema, 'infantilizarea' este un 'trend' (comentat k atare de critici) care are un inteles (evident) negativ: este vba dspr filme care se adreseaza teenagerilor (sau kiar celor sub aceasta virsta) & care sint 'gross' (adica abuzind de glume groase din registrul 'fluidelor corporale'), asumat-tembele, lipsite de orice profunzime/subtilitate etc etc.
    cam in aceeasi categorie (a 'infantilizarii'), dar cu o 'estetica' diferita, sint filmele din seria 'twilight'.
    the 'defining line' nu sint emotiile primare, ci imaturitatea & - cum spuneam - lipsa de subtilitate. sint filme deliberat targetate pe acel public; or, cum acela este f numeros & financiar interesant (pt producatori), exista o intreaga industrie profilata pe ac tip de filme...

    asta cu 'estetici specifice' e o formula politic-corecta care incearca sa induca ideea k literatura/cinema-ul de acest tip este la fel de valoros.
    nu e.
    sint - vba cuiva - carti/filme care 'acopera toata gama emotiilor umane, de la a la b' :)

    RăspundețiȘtergere
  14. @stre:

    Eu sint mai relaxat in privinta genurilor literare "minore". Si cind zic ca povestile heroic-fantasy, romanele politiste, romanele de aventuri etc. au o "estetica specifica" fac doar o constatare obiectiva (f. banala), nu vreau sa induc nici un fel de relativism. Si o fac, cum spuneam, ca sa putem nuanta comparatia cu Literatura Inalta. Revenind la imaginea cu permutarile, daca e sa le comparam, trebuie sa tinem seama "de cit" sint si "luate cite cit", nu? : )

    Dupa cum bine stiti, Monsieur, genurile literare "minore" au existat dintotdeauna in marginea literaturii inalte, care nu mi se pare ca ar fi suferit din cauza lor, ba dimpotriva, s-a alimentat din ele, s-a innoit, recuperindu-le - la un nivel estetic superior, bineinteles (ar fi bine daca Dragos si-ar aminti cit datoreaza "Quijote" romanelor cavaleresti - populare, infantile si kitschoase :).

    Poate ar fi bun un pic de perspectivism - insusi romanul (de fictiune), la inceputurile lui, era privit depreciativ, ca un gen literar care ar fi avut fix defectele pe care le pomeneste Dragos in legatura cu literatura fantasy: n-are valoare estetica, nu instruieste cititorul, ba chiar ii induce un autism fata de lumea reala (il rataceste intr-o lume fictiva).

    Uite ce spunea Bossuet despre roman, in comparatie cu alt gen literar - vietile oamenilor Ilustri:

    "Notre admirable princesse étudiat les devoirs de ceux dont la vie compose l'histoire: elle y perdait insensiblement le goût des romans, et de leurs fades héros; et, soigneuse de se former sur le vrai, elle méprisait ces froides et dangereuses fictions" (1670)

    Sa nu crezi ca vreau sa epatez - aveam textul asta sub ochi, din pura intimplare, scriam ceva despre : )))

    Cit despre nuante si nuante si nuante, cred ca asta vrea Dragos cind vine cu intrebarile si formularile lui categorice, breve si, citeodata, chiar oraculare :) sa ne puna sa discutam, adica : )

    RăspundețiȘtergere
  15. bof.
    in stilul sau inconfundabil (& inimitabil), dl caligraf tine sa ne aminteasca ceea ce stim cu totii... ;)

    RăspundețiȘtergere
  16. @alexandru: [apropos de inceputurile romanului] pai e foarte posibil ca romanul, la inceput, sa fi FOST o forma "inferioara". cunosc prea putin epoca respectiva ca sa risc vreo afirmatie, dar hai sa presupunem ca acei critici aveau dreptate [why not?].

    daca romanul a crescut apoi marisor [si a ajuns nowadays forma literara esentiala, peste poezie si orice altceva] e tocmai datorita acelor atacuri dure permanente.

    daca monsieur bossuet [si altii ca el] ar fi fost "relaxati" vis a vis de evolutiile literare ale epocii lor - romanul n'ar fi ajuns niciodata sa INCLUDA tocmai preocuparile etice si formatoare pe care le lauda bossuat la autorii antici [si uite'asa avem bildungsromanul...]

    posibil ca orice punct de plecare sa fie la fel de bun. conteaza doar "presiunea" care se aplica ulterior asupra acelui gen literar [sau text sau om sau societate sau anything]. daca nu se rupe - creste mare :)

    zici apoi ca

    > genurile literare "minore" au existat dintotdeauna in marginea literaturii inalte

    exact. dar tu subliniezi in fraza aceea "au existat" - in timp ce mie mi se pare mai interesant "in marginea". o margine presupune un centru precis delimitat. nu cred ca centrul [cultural] a fost vreodata atat de imprecis ca azi.

    RăspundețiȘtergere
  17. Unele opinii fascistoide de aici imi amintesc de un tip care zicea ca daca ai citit Biblia, nu mai tre sa citesti alte cartzi, ca aia contzine tot ce trebuie si e centrul universului. Restu-s povesti.

    RăspundețiȘtergere
  18. uau, 'fascistoide'...
    canonul e 'fascistoid'!
    pe aceasta 'logica', tot ce e non/para/canonic e comunist :)))

    RăspundețiȘtergere
  19. biro, get out of 60s :)

    ps: tipu care zicea faza cu biblia era god?

    RăspundețiȘtergere
  20. @stre:

    Iartă-mă, cînd mi se pare că aud de Mega Trenduri gen ”infantilizarea literaturii”, mi se face frică şi-mi aduc aminte de lucrurile ştiute şi răsştiute de toată lumea : )

    Nu mi se pare corect să privim genurile literare ”minore” ca pe un fenomen de patologie literară (în cazul discutat de Dragoş: dependenţă, infantilizare, autism etc.)

    De acord cu rolul pozitiv & ortopedic al ”presiunilor” de care vorbeşti. Sper că admiţi, totuşi, că ŞI ”relaxarea” (nu înseamnă laxism pentru mine) a fost benefică, din motivele pe care le-am zis deja.

    Dacă Răzvan Rădulescu n-ar fi fost relaxat în privinţa literaturii heroic fantasy, dacă ar fi considerat că e vătămătoare, n-am mai fi avut Marele Bildungsroman ”Teodosie cel Mic” : )

    RăspundețiȘtergere
  21. uhm nu vreau sa vb eu in numele lui dragos c - dar am senzatia ca el isi asuma, din cand in cand, un stil intentionat excesiv, un peu teribilist. ceea ce nu ma deranjeaza deloc [sunt fan baudrillard - cum dracu sa ma deranjeze? :)]

    mai ales ca teza opusa [exaltarea boemioarei etc] e exprimata la fel de transant, pe toate tarabele.

    uite chiar acum citeam, de ex, fragmentu asta nou din codrescu:

    http://atelier.liternet.ro/articol/8320/Andrei-Codrescu-Ioana-Avadani/Ghidul-Postuman-Dada-Tzara-si-Lenin-joaca-sah.html

    RăspundețiȘtergere
  22. ce nu intelege dl caligraf alexandru este k, punind discutia in termenii in care a facut-o, sugera o cauzalitate cazona de tipul, 'asa cum romanul a fost prost vazut, la-nceput' (= lucru stiut de toata lumea!), 'asa si literatura fantasy ('pt copii/whatever') va fi apreciata, cindva, la justa ei valoare' blabla...
    adica n-a inteles k aici nu se discuta dspr literatura 'minora' vs literatura 'majora', ci dspr literatura PT minori, fata de aia PT adulti (majori)! si k pericolul este k aceasta (evidenta!) infantilizare va marginaliza literatura 'mare' (pt adulti/whatever).
    ar fi k si cum trecerea copilului/teenagerului cititor de fantasies la virsta adulta nu i-ar rafina gustul, acesta continuind sa citeasca fantasy (ceea ce ar fi inca ok, DAR) refuzind tot ce este roman clasic: pt niste adulti crescuti cu jocuri pe calculator & caracterizati de short attention span, EXISTA riscul k ei sa considere cartile fantasy singura forma de literatura 'valabila' = aproape 'clasic/canonica'!
    dspr ASTA este vba, in caz k nu s-a inteles (desi dragos a explicat destul de limpede...)

    dar deh, cind il luam pe abatele bossuet in brate predicind ziua-n amiaza mare k soarele-i sus pe cer, lucrurile se vad usor distorsionat ;)

    RăspundețiȘtergere
  23. Vă rog să mă iertaţi, chiar nu mi-am dat seama că postarea lui Dragoş era despre minori & ”dspr literatura PT minori”. : )

    (altfel, cînd te străduieşti să faci insinuări cazone, confunzi cauzalităţile cu analogiile şi o mulţime de alte kestii : )

    RăspundețiȘtergere
  24. @dragos: e bine ca pui problema, ai lansat o discutie foarte interesanta; parerea mea o stii, asa ca nu mai spun decat ca nu e cinstita alaturarea lui GRR Martin cu ce scrii tu pe-acolo... cand ai timp te rog spune-mi sa-ti trimit "Sandkings", e o nuvela destul de scurta a sa; exceptionala...
    @alexandru: mon cher, ai grija ca-n curand vei fi acuzat ca "urmaresti" pe cineva, chiar daca este evident ca ignori atacurile perfide si rauvoitoare la adresa ta :)

    RăspundețiȘtergere
  25. postarea lui dragos c este suficient de clara pt oricine are un dram un bun simt (vezi trimiterea la llosa, lamuritoare!)

    si nu s-a mai inteles un lucru (preocupati, cum se vede, sa ne etalam lecturile...): k literatura 'mare', serioasa se inspira din literatura 'minora' este evident (valabil si pt cinema-ul care foloseste retetele filmelor de serie b, imbogatind astfel cinema-ul - de la nouvelle vague pina la tarantino); dar INVERS?!
    a preluat, cumva, literatura fantasy formule ale modernitatii literare?... parerea mea este k nu; 'autismul' de care vorbea cineva este valabil si pt acest tip de literatura - scrisa k acum 150 de ani, k si cum formulele narative nu s-ar fi sofisticat intre timp. proiectia in trecut nu e vizibila doar la nivelul tematicii; e vizibila si la nivelul tehnicii romanesti...

    pe scurt spus: atunci cind literatura (razvan radulescu, sa zicem) preia formule eroic-fantasy, ea este imbogatita - spre deliciul cititorilor sofisticati; atunci cind fantasy-ul purcede la poveste, literatura face un pas inapoi - iar sensibilitatea cititorului de azi, la fel.

    RăspundețiȘtergere
  26. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  27. @als:
    Comparatia cu comunismul e bruta si infantila. Comunismul e o teza si o filozofie asumata, fascismul e un simptom. Fascismul e atunci cand imparti lumea in uber/unter,central/marginal,fatza/spate dupa care te autopozitzionezi convenabil in dihotomia pe care tu insatzi ai propus-o. Aspect cronic la matale si, sper eu, acut in opiniile lui DCB si stre.

    Pana una alta daca literatura MARE (adevarata, dreptcredincioasa, straight-sexuala, etc....(nu e enumerare de sinonime, ci de exemple de canoane fascistoide)) este cea care "invatza" de la literatura MICA (si invers nu, sustzii matale in clara necunostintza de cauza), atunci ce itzi sugereaza asta despre literatura aia MARE? Mie imi suna ca e cam la mila asteia MICI.

    Imi amintesti de parintzii (macinatzi de stress cotidian) care-si diagnosticheaza copiii cu ADHD din pricina ca acestia prefera sa se dea hutza in loc sa urmareasca dezbateri politice, ca nu se aliniaza la deadlineuri, nu rapoarteaza situatzii si in general nu indeplinesc la timp "prioritatzile de serviciu".

    Iar estimarea ca literatura MINORA marginalizeaza literatura DUMNEZEIASCA e vecina cu paranoia. Literaturi de nisha au existat de cand lumea si pamantul (chiar de dinainte de mainstream), iar succesul lor n-a fost nici mai mare, nici mai mic decat al mainstreamului. Diferentza aici o face marketingul, nu genul sau calitatea. Rushdie, de exemplu, e mai bine vandut decat majoritatea autorilor de fantasy. Il face asta pe Rushdie literatura pt minori nerafinatzi?

    Pana la urma toata dilema asta nu justifica o dezbatere, a fost lamurita demult pe cale anecdotica, prin zicala aia cu fotbalistii scotieni care devin englezi daca se considera ca-s destul de buni.

    RăspundețiȘtergere
  28. rezulta k toti cei care stabilesc canonul (sau go by it)sint 'fascistoizi' (!).

    trasaturile invocate in leg cu fascismul il acopera doar in parte, pt k mai exista o trasatura care face k analogia sa nu se mai potriveasca: fascistii erau niste colectivisti (k si comunistii), complexati & iritati de elitele culturale. au dus un razboi sistematic impotriva avangardelor, a artei zise (de ei) 'decadente' etc.
    2 literatura mare nu inseamna 'dreptcredincioasa, straight-sexuala': asta este o definitie aproximativa, fantezista & caricaturala, care n-are nicio leg cu realitatea 'din teren'... dimpotriva (cum spune si llosa citat de dragos c), literatura adevarata ('mare') e aceea care a zguduit temeliile conformismului: sint baudelaire & rimbaud 'dreptcredinciosi'?! sau flaubert (cu 'mme bovary' s.cl)?! sau nabokov? ('lolita' etc) sau joyce, proust, kafka etc etc? (rushdie - astazi...)
    3 n-am spus k literatura mare 'invata' de la alea minore (= lol); am spus k PREIA anumite retete, transformindu-le in ceva care nu mai seamana cu reteta respectiva... e, totusi, altceva!
    4 teoria asta cu literatura 'de nisha' care 'a existat inainte de aia mainstream' e comica, pt k este total ilogica: cum putea sa fie 'de nisha' in absenta celei mainstream?? 'de nisha' FATZA DE CE?!
    5 ideea k 'lucrurile vor fi la fel k inainte' este o iluzie pioasa, iar comparatia cu 'ce s-a intimplat in trecut' are picioarele scurte... ceea ce se intimpla ACUM (cu internetul, video-cultura etc) este fara precedent, iar tipul de consumator de 'cultura' (infantilizat de asaltul atitor tentatii, deci cu deficit de atentie clar!) nu mai are nicio legatura cu cel de dinainte. este o fractura evidenta (kiar si) cu consumatorul de cultura 'minora' de pina la el...

    deci, mai usor cu 'paranoia' pe scari: e suficient sa privesti limpede ceea ce se intimpla pt a trage concluziile care se impun ;P

    RăspundețiȘtergere
  29. l.e.: TOTUSI, 'tu insUtzi', nu 'tu insAtzi'! :)

    RăspundețiȘtergere
  30. > Comparatia cu comunismul e bruta si infantila. Comunismul e o teza si o filozofie asumata, fascismul e un simptom. Fascismul e atunci cand imparti lumea in uber/unter,central/marginal,fatza/spate dupa care te autopozitzionezi convenabil in dihotomia pe care tu insusi ai propus-o.

    really, de cand trageam iarba'n facultate n'am mai auzit pe nimeni cu d'astea. suna gen joan baez or smth :)

    "a imparti lumea in central/marginal" e un concept fascist - cam in aceeasi masura in care alfabetizarea e un concept... marxist, lol.

    in realitate, evident, ierarhiile [si "marginalizarea" care decurge, intrinsec, din ele] sunt ceva fundamental uman. live with it.

    RăspundețiȘtergere
  31. @stre: Apropo de Joan Baez, as vrea - sincer - sa traiesc intr-o lume mai buna, o lume in care autorii de romane politiste sa se inspire din "Numele trandafirului", filmele de serie B sa foloseasca retete din Tarantino, iar literatura heroic-fantasy sa "preia formule ale modernitatii literare" : )

    RăspundețiȘtergere
  32. @Adina - eu nu sunt foarte familiarizat cu acest tip de literatura, asteptam lamuriri de la cei care sunt. ce asteptari au avut, ce-au gasit, cu ce-au ramas etc.

    @iv cel naiv - foarte tare blogul!

    @capricornk13 - daca e scurta, cu mare drag :)

    @Alexandru - intrebarea mea se referea la efectele pe care le produce tipul acesta de literatura asupra cititorului. ma provoaca sa ma gandesc la anume "probleme", "discuta" cu mine anumite notiuni complexe, profunde? cum am vazut, 1001 de nopti, da. n-am spus nimic de literatura marginala / centrala, canonica / anticanonica. de pilda, numele trandafirului are inca o doza de profunzime, alturi de o buna doza de kitsch.

    @stre - imi place notiunea de "refugiu". cineva spunea de fast-read: ne refugiem repede in actiunea cartii si iesm la fel de repede. nu ramane nimic.
    ai spus foarte bine "imprecizia centrului"

    @Aron Biro - 1. uimitor, exista si altfel de emotii decat cele primare.
    2. avand in vedere ca un copil din 2 la varsta de 11 ani vede deja un film porno, copilaria nu exclude sexul, a zis-o si tata freud.

    @als - mersi pentru aplicatia cinematografica. da, vorbeam despre lipsa unei profunzimi/subtilitati in meesajul artistic, ai zis bine. cu alte cuvinte - mai exista profunzime in literatura?
    si-ai sesizat foarte bine, "infantilizarea" poate marginaliza literatura mare.
    nu-mi place ca prea esti de acord cu mine :)

    RăspundețiȘtergere
  33. @Dragos C.:

    Hai ca ma mai explic o data: nu mi se pare corect cum pui problema, pentru ca tratezi reductionist literatura fantasy si presupusele ei efectele.

    Pentru tine, cartile care se incadreaza in fantasy si-n alte genuri literare "minore" sint naspa si-atit - pentru ca nu gasesti in ele profunzimi etc. Mi se pare foarte simplist. Genul de clisee si de prejudecati vehiculate dintotdeauna pe seama literaturii "minore", in contrast cu literatura inalta, asezonate cu previziuni apocaliptice - de-asta mi s-a parut util sa aduc in discutie raporturile alea, despre care tu n-ai vorbit, e-adevarat (merci ca mi-ai adus aminte, chiar daca ai facut-o un peu raide).

    Cunoscatorii ar putea sa-ti spuna ca si in fantasy ai putea gasi carti care sa te provoace sa reflectezi la "notiuni complexe si profunde".

    Vad ca adaugi o alta intrebare apocaliptica: "Mai exista profunzime in literatura?" : )

    Imi vine sa te intreb ce inseamna, pentru tine, "profunzime" in literatura, dar imi dau seama ca ar fi o alta intrebare enorma. Mai bine hai sa discutam aplicat, un pic, despre "Numele trandafirului" - in ce consta "doza de profunzime", in ce consta "doza de kitsch"?

    Dar mi-e teama ca o sa crezi ca nu e nevoie sa-ti sustii afirmatia asta a ta, cum faci in general si cu alte afirmatii de-ale tale (gen "dupa kafka-joyce-mann nu se mai pot scrie capodopere universale", intr-o alta discutie). Ar fi frustrant.

    RăspundețiȘtergere
  34. @Alexandru - pai in primul rand eu n-am condamnat cărţile stephaniei meyer, ale charlainei harris, ale scriitorilor de fantasy - george martin, marion bradley etc, pentru ca nu le-am citit. am pus o intrebare celor care au facut-o. pt ca ei mi-au spus, in cazul primei autoare, ca au "trait" o poveste de dragoste romantica, ca au regasit inocenta pubertatii. dar atat. eu am inteles ca s-au cufundat in aceasta poveste si atat.

    cat despre genurile socotite indeobste minore, mie-mi plac, de pilda romanele politiste ale lui chandler, chase, christie, highsmith etc. (despre profunzimile lui chandler a scris o carte mihaies). la fel, sunt un adept al sefeului, care pune multe probleme de futurologie. la fel, sunt un admirator al romanelor lui dumas. n-as putea sa le calific ca romane proaste.

    insa, intr-un roman cu vampiri, se discuta oare despre fiorul mortii, despre destin, despre viata de apoi, despre neputintele dragostei etc, sau numai sunt amintite intr-un mod simplist, sunt aduse perspective vechi, puerile, lucruri comune? eu intreb, nu stiu. sau daca exista aceste abordari, ele raman in memoria/sensibilitatea cititorului?
    eu intreb.

    cat despre numele trandafirului, mi se pare un roman care nu-si este el insusi suficient. lumea construita aici este una care are nevoie de alte izvoare livresti / inaccesibile chiar si cititorului educat. parada eruditiei ce impresioneaza (parada, nu eruditia), teoriile semiotice mi se par kitschoase, facute special pentru uimirea cititorului, nu pentru economia operei. mi se pare buna solutia traducatorului nostru de a ignora explicatiile ce se cereau.
    cat despre lucrurile profunde, ele sunt evidente, chiar daca unele sunt tratate ironic - rostul rasului in crestinism, meditatiile oneste ale ucenicului despre dragoste etc - care compun opera, n-o paraziteaza. dar ar fi nevoie de un post separat, dupa o relctura a romanului.

    RăspundețiȘtergere
  35. @Dragos C. - Merci pentru raspuns, mi-a mai venit inima la loc : )

    Inteleg ce zici de "Numele trandafirului", dar mie nu mi s-a parut chiar asa de inutil incarcata cu eruditie (in schimb, mi s-au parut asa "Pendulul..." si "Insula din ziua de ieri").

    Cit despre "lucrurile profunde", cred ca intr-o carte de literatura e mai important modul in care sint tratate, nu ca exista pur si simplu (altfel am avea "literatura de idei" anosta). Accentul ar trebui sa cada pe subtilitate, nu pe "profunzime".

    RăspundețiȘtergere
  36. dragos, fii tolerant cu dl caligraf, dinsul traieste in canada, unde corectitudinea politica (aplicata culturii = horror!) i-a zapacit de cap - doamne fereste sa indraznesti sa zici k stephane mallarme e mai mare k stephenie meyer k ti-o iei! :)

    exista acest 'trend' de a pune pe acelasi plan totul, ba kiar de a considera k nu e 'cool' sa fii elitist punind fiecare autor la locul sau...

    ok, si mie mi-au placut dumas (tatal!), si agatha christie/chase/chandler, si tolkien, dar hai s-o spun altfel: daca literatura ar fi NUMAI asta, ar fi destul de trist :(
    n-as fi crezut s-o spun, dar aproape k am ajuns sa-i dau dreptate lui noica: numai lucrurile exceptionale conteaza - virfurile, titanii; the rest is dross, cum spunea pound. sau accesoriu

    re: profunzime - pai da, nu mai e un cuvint 'la moda', toti se feresc de el k dracu de tamiie. am vazut asta la studentii mei: pune-le un bergman, un antonioni, un tarkovski si vei avea tot atitea cascaturi de plictiseala... iar aici (in cinema) se vede cel mai bine 'infantilizarea' de care vorbeai, pt k filmul e - totusi - arta cea mai 'consumabila'. numai k bergman, antonioni, tarkovski presupun o maturitate emotionala & intelectuala - un amestec de experienta de viata & obisnuinta a reflectiei - care se pierd, din pacate, pe zi ce trece pt k lumea 'noua' vrea totul de-a gata, deja mestecat, fast-foodizat & fara efort (vezi baricco).

    deci, da, that makes me 'apocaliptic' (in acceptia lui eco), i'm afraid ;)

    RăspundețiȘtergere
  37. @alexandru: inteleg foarte bine o atitudine gen "mai lasati'ma'n pace cu previziuni apocaliptice kitschoase". clar ca poate fi o moda [facila sau nu] a profetiilor, gen declinul occidentului declinul literaturii declinul cartofilor prajiti etc.

    problema e ca, obiectiv, un lucru [in cazul nostru literatura] POATE fi in declin, la fel cum poate fi bine mersi.

    ce vreau sa zic e ca [dincolo de orice mode] un enunt gen "declinul literaturii" e la fel de firesc, de posibil, de discutabil - ca si enuntul opus. nu e intrinsec suspect, sau facil. genurile, artele, trendurile nu's neaparat "organice" [cum se credea odata] dar sunt fluide, cresc/descresc, uneori mor de tot. e perfect normal, avem jde exemple, chiar in sec 20, nu?

    my point e ca a fi sceptic fata de enunturi "apocaliptice" poate fi de asemenea o moda.

    RăspundețiȘtergere
  38. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  39. pai da - macar apocalipticul are satisfactia k, 'la sfirsit', sa zica: 'v-am spus eu?' :P

    ps si, daca tot e totul o moda, nu vad dc apocalipticismul (k sa forjez un barbarism de serviciu) ar fi mai 'kitschos' decit opusul lui...

    RăspundețiȘtergere
  40. pai e totusi un "kitsch risk" :) potential.

    ppl enjoy chestii gen 2012.

    @dragos: pls elimina clona commentului meu anterior :)

    RăspundețiȘtergere
  41. @stre:

    Daca scepticismul fata de enunturile apocaliptice e o moda, inseamna ca sint foarte conformist. Nu-mi place sa formulez enunturi enorme, in general, le las in seama celor care sint mai aproape de Alephul de unde se vede mai limpede Mersul Lucrurilor : d-nii als, Eco, LeGoff etc. : )

    Clar ca le consider niste enunturi discutabile. Tocmai de-aia il rog pe Dragos sa-si expliciteze pozitiile si argumentele, cind se limiteaza la formulari lapidare & oraculare : )

    « problema e ca, obiectiv, un lucru [in cazul nostru literatura] POATE fi in declin, la fel cum poate fi bine mersi. »

    De acord. Dar daca facem o comparatie intre discursurile despre declinul literaturii (formulate in contexte diferite), vedem ca unele ‘argumente’ sint doar pure recurente sau stereotipii retorice. Pe mine ma intereseaza argumentele care trec de nivelul asta (si au fost citeva in comentariile de mai sus). Ca literatura (sau alt lucru) nu decade mereu in acelasi fel : )

    In fine, sa stiti ca nici profetiile nu mai sint si n-or sa mai fie ce-au fost : )

    RăspundețiȘtergere
  42. vai, cit de incintat k sint pus in ac enumerare cu dnii le goff & eco, it's made my day! ;)

    pe dl le goff l-am cunoscut, pe dl eco nu. inca

    ps declinul nu trebuie teoretizat sau tematizat, se observa cu ochiul liber; un simptom al sau este cind cei care ar trebui sa-l constate nici macar nu-si dau seama de el ;P

    RăspundețiȘtergere
  43. o ultima ideea, alexandru [pt ca s'a tot vb de eco]: pt mine a fost o reala surpriza, about 2 years ago, sa vad ca pana si echilibratul, neteribilistul eco - intr'un eseu recent ["pe umerii uriasilor"] - e ubercritic, conservator si pesimist in raport cu zeitgeistu cultural actual. he's more like ol' jorge de burgos :)

    RăspundețiȘtergere
  44. @stre: Merci, am notat, o să mai citesc : )))

    RăspundețiȘtergere
  45. @stre: 'eseu recent'?! probabil k te referi la 'guerre calde e populismo mediatico', dar cartea e veche (a aparut si-n romaneste)...

    RăspundețiȘtergere
  46. @als: aceea e. o colectie de eseuri + articole. din ce vad a aparut in 2006 si a fost trad la rao in 2007. eseul de care zic [singuru remarcabil din volumu asta, imho] e cica din 2001.

    in fine, eu tind sa zic "recent" la tot ce e post 2000 [nu si cand e vba de pizza! :)]

    RăspundețiȘtergere
  47. @dragos c - Pt un cititor de fantasy e ciudat sa-i vezi bagati in aceeasi ciorba pe George R. R. Martin si pe Stephanie
    Meyer.

    Cei doi pot sa fie cu usurinta diferentiati - de ex. te poti uita la ei din pdv-ul acestei grile de analiza (despre care am senzatia ca ai auzit, sau asa am citit eu postarea asta a ta :) ):

    "La littérature est du côté de l’imagination. Le fantasme, nous dit Freud, est la réalisation d’un désir: dans le fantasme, je suis le héros, je suis au centre. L’imagination est, au contraire, cette forme de pensée qui me permettra de sortir de moi-même, de m’identifier à d’autres points de vue que les miens. Et le coeur intelligent, c’est cela: la mise en déroute du fantasme par l’imagination." (Alain Finkielkraut, Lire, sept. 2009, link: http://www.lexpress.fr/culture/livre/entretien-avec-alain-finkielkraut_815986.html)

    Donc: poti merge pana la a-i spune "infantila" acelei literaturi care te cufunda in propriile fantasme (vezi Stephanie Meyer si identificarea cu minunatele ei eroine); poti numi 'matura" acea literatura care te forteaza sa-ti educi si analizezi fantasmele & emotiile (vezi GRRM).

    In primul meu comentariu vroiam sa zic ca unele carti fantasy pot sa fie citite si la nivelul "infantil" si la un nivel mai matur; de-aici rezulta, din punctul meu de vedere, ca-i necinstit sa spui ca tot genul fantasy e un gen pt "infantili". Evident, daca accepti faptul ca exista "emotii primare", cum le zici tu, si literaturi care sunt scrise pt "emotionali primari".

    Se poate discuta o gramada despre motivul pt care in ultimii ani am asisitat la aparitia multor dejectii culturale ce includ elemente fantasy, dar asta cred ca iese deja din cadrul problemelor puse de tine aici :)

    RăspundețiȘtergere
  48. Cu tristete observ la participantii la aceasta discutie o tendinta abrupta de a cadea in derizoriu...

    RăspundețiȘtergere
  49. ouch!

    pai vorba aia - il n'y a que le derisoire qui dure... :)

    RăspundețiȘtergere
  50. A. Incerc sa explic pe intelesul tuturor, cu o pilda cu caracter istoric:

    Sa zicem ca avem o religie mainstream care stabileste un canon privind practicile sexuale. Conform canonului, sexul este subordonat procesului reproductiv in vederea perpetuarii speciei si implica un numar limitat de organe, 2 la numar, unul femeiesc, unul barbatesc, numite si sexuale din pricina asta. Canonul este ratificat de diverse autoritatzi/elite, atat teologice (citand litera Bibliei) cat si stiintifice (cunoscuta fiind functia reproductiva a sexului). Se instaureaza chiar comisii in sensul asta si se atribuie diverse titluri de protectori ai bunelor practici sexuale.

    Raportat la acest canon, sunt calificate drept patologice, orice practici sexuale deviante cum ar fi:
    - folosirea altor organe decat cele indicate;
    - implicarea a mai mult de 2 persoane in actul reproductiv;
    - practicarea sexului in alte scopuri decat cel fundamental biologic, adica reproductiv;
    - propovaduirea acestor tipuri de devieri ca manifeste culturale.

    Odata incadrate in patologie, persoanele surprinse, dovedite sau doar banuite de astfel de obiceiuri sunt considerate in cel mai bun caz infantile (=cu sexualitatea indefinita, confuza), bolnave si in cel mai rau caz bune de dus la ospiciu. Se afirma ca e vorba de separarea neghinei de secara, activitate fundamental umana. Generalizarea patologiei pune in pericol canonul, aparand pericolul ca marii deviantzi ai istoriei sa fie luatzi drept exemplu, boala sa capete statut cultural iar deviantzii de altadata sa devina eroii de azi.

    Religia care a fixat canonul are o sumedenie de argumente "de bun simtz" in ce priveste necesitatea ca omul sa se ridice deasupra acestor apucaturi "primare", canonul e propus ca regulament dar, incet incet, pe masura ce practicile inchizitoriale si cenzura se disipa in evolutzionismul socio-cultural, canonul incepe sa para tot mai penibil, iar cei care l-au ridicat la rang de regulament, referintza axiologica etc. aluneca in minoritate si incep sa acuze in stanga si in dreapta ca lucrurile nu mai sunt ce erau si ne vom duce cu totzii dracului. Ba mai mult, cireasha de pe tort, chiar dintre cei care erau candva consideratzi propovaduitori ai canonului, incepe sa se releve ca unii erau de fapt deviantzi dintotdeauna dar ori au reusit sa se ascunda, ori au gasit tot felu de justificari ale propriei destrabalari. Si toate astea pentru ca n-au fost in stare sa accepte ca:

    a. elitismul era doar in capul lor, autoasumat;
    b. elitismul fara putere e de rasul lumii; iar elitismul cu putere aluneca adesea in abuz ("fascistoid");
    c. canonul n-avea nici o shansa sa functioneze ca regulament, cel mult ca reper;
    d. sexul are si alta functie decat cea reproductiva.

    Si ca sa inchei in tonul de autoincurajare retorica preferat de als: e limpede ca buna ziua, iar concluziile se impun, ce e asa greu de priceput?

    RăspundețiȘtergere
  51. B. Si acum punctual:

    B1. @Stre. Vrei sa spui ca ierarhizarea e fundamental umana, in schimb frica, surpriza, bucuria, curiozitatea sunt infantilitatzi?

    B2. Orishicum, nu era vorba aici de ierarhizare, ci de dihotomie, o ultrasimplificare a realitatzii cu scopul de a o incadra in 2 categorii opuse, valorizate si raportate convenabil la pozitzia oratorului. Filtrarea realitatzii prin modele ultrasimplificate (pana la ireductibil in cazul dihotomiei) e o practica uzuala la clasele primare (si la unii politicieni), dar e de asteptat ca persoanele adulte sa dezvolte capacitatzi intelectuale care sa le permita a se dezbara de meteahna asta. Iar pe Eco nu vad ca ce chestie il pomenesti. O fi el nemultzumit, dar din alte motive decat ale tale. Altfel, s-a adapat la greu din nishe (inclusiv cu povesti pentru copii).

    B3. @als, si Fernando de la Caransebesh e un tip care zguduie temeliile conformismului. Nu vad de ce asta l-ar face un artist MARE, ADEVARAT etc. In special in literatura (si in cinema), unde in fiecare zi se trage cate un partz nonconformist in sperantza ca cineva o sa-l remarce si o sa-l puna pe seama "artei adevarate". Sunt convins ca dl DCB (mai conformist de felul lui) poate sa-ti dea o lista lunga de autori rusnaci pe care ii adora si care n-au zguduit niciodata temelia conformismului, dar s-au descurcat bine in campul arid pe care au activat. La naiba, pana si Twilight zguduie conformismul asta: sunt primele cartzi despre etica mormona aplicata in vampirism din istorie! Ce ne facem daca in urmatorul volum varcolacul face sex cu vampirul in timp ce gagica virginala priveste si se macina? Devine literatura MARE? Ma tem ca la capitolul asta ai cam dat cu stangu-n dreptu. Intr-un paragraf fluturi canoanele pretinzand ca protejezi renumele marilor clasicilor, in altu imi explici cum aia MARI sunt taman cei care le dau cu tifla clasicilor. Pai literaturile minore fac asta de o groaza de vreme. Probabil si Rimbaud era considerat un infantil de catre unii din mainstreamul vremii sale.

    B4. Si uite asa se reflecta in matale chiar acuzatia pe care o formulezi impotriva fascismului (de a fi vanat artele "decadente" si avangardele, de a se irita la orice pretentzie de "elita" din partea altcuiva decat self-elita).

    B5. "am spus k PREIA anumite retete, transformindu-le in ceva care nu mai seamana cu reteta respectiva... e, totusi, altceva!" Fraza asta se incadreaza perfect in activitatea de invartit al lingurii in mamaliga de cuvinte , reusind sa nu spuna nimic. Deci nu INVATZA, ci PREIA. Ok, fie cum vrei tu, nu schimba cu nimic situatia, gestul nu devine cu nimic mai nobil prin schimbarea verbului, chiar suna mai nasol.

    B5. Am indicat explicit ca "dreptcredincioasa, straightsexuala etc." erau doar exemple de canoane fascistoide, nu comonalitatzi. Citeste mai atent. De fapt nu e neaparat vina ta, le-am inoculat cu buna stiintza ca sa te fac sa-ti explicitezi confuzia subliniata la B3/B4.

    RăspundețiȘtergere
  52. B6. Nishele nu tre sa fie o reactie la mainstream, si nici nu sunt, mai degraba e invers. Intr-un mod similar cu cel in care mai intai au aparut sectele religioase de enclava (desi nu e musai sa se fi numit secte), din care s-au agregat religiile "universale", in acelasi mod literatura a aparut in nishe (paradoxal, incadrabila chiar in fantasy, probabil chiar eroic), in timp ce mainstreamul a aparut abia dupa ce o serie de "autoritatzi culturale" au reusit (=apucat) sa puna piciorul in prag cu niste canoane self-righteous (de a caror soarta se ingrijoreaza aici STRE). Pana la urma genurile de nisha sunt cele in care au loc cel mai adesea experimentele. Mainstreamul le PREIA (ca sa nu zic INVATZA) cu un decalaj de (uneori) zeci de ani.

    B7. Aplicatia cinematografica de care se bucura DCB e fundamental eronata. Pentru ca in cinematografie nu exista o scindare intre mainstream (ca gen) si alte genuri (vazute ca filme pt minori). In cinematografie, poate sa te cheme Kubrick si azi sa faci un film SF si maine unul "realist" si poimaine unul horror si nici o secunda nu se pune problema ca ai fi regizor de filme pt minori sau pt adultzi. Ramai pur si simplu Kubrick, iar valoarea e judecata strict prin prisma demersului artistic, nu al genului in care poate fi "ierarhizat". In film, mainstream=Hollywood, iar nishele sunt tot ce nu inseamna Hollywood. Calitatea, succesul, filmul MARE, nonconformisului nu se subordoneaza in nici un fel dihotomiei mainstream vs. fantasy (sau altele).

    RăspundețiȘtergere
  53. mama, ce ghiveci!!!
    si ce multa varza! :)))

    n-am timp & nici kef sa contra-argumentez (am un plane to nyc in citeva ore), remarc un singur lucru - 'fundamental eronat': 'mainstream'-ul NU este un 'gen'!! genuri sint westernul, melodrama, comedia romantica, sf-ul etc etc
    cind faci asemenea confuzii MAJORE, nu te poti astepta sa fii luat si in serios...

    end of story!

    RăspundețiȘtergere
  54. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  55. Poveşti pentru copii?
    Literatura, indiferent că e pentru adulţi sau copii poate fi redusă la poveşti. În fond şi la urma urmei toate romanele, toate nuvelele, toate schiţele...sunt poveşti. Eu nu citesc o carte dacă nu are o poveste de spus pentru că în lipsa poveştii devine formă lipsită de fond.
    Pardon, să mă corectez: sunt dispus să citesc şi Critica Raţiunii Pure ...dar nu voi considera că asta e literatură.

    în altă ordine de idei: dacă scrierile lui George R. R. Martin sau a lui Tolkien nu sunt literatură pe motiv că printre personaje apar dragoni, elfi sau hobbiţi atunci eu nu am habar de ce înseamnă literatură.

    Problema infantilismului în literatură, cred eu, nu se datorează personajelor folosite ci abordării subiectului în mod simplist, superficial.

    RăspundețiȘtergere
  56. oops... eu scriu infantil.

    RăspundețiȘtergere
  57. @biro: am citit [nu fara interes] replica ta, atinge totusi prea multe chestii, raspund la ce mi se pare mai important:

    exemplul tau [care btw, seamana pana la un punct cu capitolul din numele trandafirului unde guglielmo ii explica lui adso mecanismul ereziilor] are insa acelasi minus pe care'l remarcam ieri, trece pe langa esenta.

    a te revolta contra "canonului" pt ca a marginalizat, la un moment dat, anumite comportamente sexuale - e ca si cum te'ai revolta contra trenurilor, pt ca la un moment dat opreau la auschwitz.

    lucrurile de care vb [ierarhiile, canonul] subintind prea MULT din realitatea [psihologia] noastra - ca sa le putem expedia cu formule usurele, optimiste.

    seamana, daca vrei, cu problema statului: un rau necesar, pe care e absurd [naiv] sa'l vrei eliminat. in schimb poate fi adaptat, more or less.

    ps: in eseul ala, eco trateaza exact problema canonului ["uriasii" pe umerii carora stam]. teza lui e ca aproape orice schimbare importanta s'a facut DATORITA unui canon [ALT canon] folosit contra canonului actual [vezi Renasterea: canonul antic folosit contra canonului medieval, etc]. in lipsa unui canon puternic [zice eco] dispare si inovatia, schimbarea. "istoria" = conflict.

    RăspundețiȘtergere
  58. @stre: si inca ceva (right, am ajuns la ny ;P), pe care arno biro l-a inteles gresit: literatura mare este (= a fost dintotdeauna) subversiva! tragediile grecilor, 'hamlet', tragediile lui racine (tocmai pt k se-ntorceau la pasiunile extreme ale vechilor greci in 'camasa de forta' a alexandrinului 'bienseant') si tot asa, pina la (ziceam) flaubert, joyce, kafka & nabokov... canonul NU inseamna (cum gresit/semidoct se intelege!) osificare; inseamna clasicizare a unor formule & permeabilitatea la altele, noi, valoroase. a se reciti bloom (harold).

    in cinema, singurele filme 'canonice' care ridica sf-ul din conditia 'de nisha' - facindu-le 'mainstream' (mainstream poate fi orice gen, evident!) &, totodata, pastrindu-le prospetimea subversiv-vizionara - sint '2001: a space odyssey' & 'blade runner'.

    dar pt a intelege aceste lucruri e nevoie de ceea ce 'omul recent' dispretuieste mai mult - i.e. subtilitatea.
    care nu e nimic altceva decit reverenta la NUANTA...

    RăspundețiȘtergere
  59. no thumbs up pt "12 monkeys" [gilliam 95]? :)

    anyway l'as accentua pe "sub" din "subtilitatea" de care vorbesti: vrea sa zic ca importanta mi se pare, mie, curiozitatea de'a sapa "sub" lucruri/idei/valori, ca sa le prinzi transformarile, mutatiile.

    stii eseul ala de batranete a lu freud [cre ca unbehagen in der kultur ] unde introduce orasul roma ca smbol pt psihic: straturile succesive, templele transformate'n biserici apoi in muzee, haosul care devine vizibil la o analiza atenta, oasele din pivnita.

    same goes for society, for everything.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...