viaţă :) şi cărţi

mai citesc pe forumul nobo confesiuni anonime care îmi descreţesc fruntea. las o mărturisire citită recent:
mă masturbez in fiecare seara, ma uit la filme porno si imi imaginez scene cu colegele de la munca, in fiecare seara aceasi rutina. nu am fost niciodata cu o fata (doar cu 2 prostituate). doar daca ma gandesc la o fata am erectie, dar daca o mai si ating, imi este frica sa nu sufar de ejaculare precoce din cauza masturbarii, daca ma uit prea mult la filme porno elimin un lichid transparent vascos asemanator cu sperma. in plus de asta nu sunt prea frumos, nu ma ingrijesc prea mult, si o am si mica (in jur de 12-13 cm). si cea mai mare problema este atitudinea, timiditatea, nu vb cu fete nu ma bag usor in vorba si nici nu sunt foarte sociabil, nu ies in oras, nu imi place sa imi fac cunostiinte noi, nu am nici un prieten caruia sa ii marturisesc toate astea, am doar cunostinte...
in rest sunt fericit...chiar imi place ce fac (job), sunt singur si nu ma cicaleste nimeni, fac ce vreau cand vreau, ma duc unde vreau cand vreau....dar cu ce pret si de ce?

în contrapondere, un articol* de andrei pleşu spune că:
„sofisticarea" civilizată a adus cu sine, simultan, fragilitate fizică şi debilitate mintală. suntem „evoluaţi" şi precari. e frapantă, de pildă, dispariţia aproape totală din orizontul interogaţiei şi al reflexiei noastre a unor teme esenţiale. iubirea nu mai este astăzi un subiect, dincolo de scandalul monden, inflamaţia erotică şi sentimentalismul de telenovelă. autori şi autoare ca mariana alcoforado, ninon de lenclos, denis de rougemont, max scheler sau ortega y gasset nu mai apar.
absente, în sens substanţial, de pe piaţă sunt şi teme ca prietenia, umorul, destinul şi moartea. se vorbeşte infinit mai mult despre succes, despre sănătate, politică, virtuţi manageriale şi feluri de mâncare.

qed.

*articolul lui pleşu de la geo.