cheever

pentru c-auzisem de cheever de la cristi care citea pasionat integrala prozei scurte. pentru că văzusem că poliromul are de când să traducă aceeaşi integrală a prozei scurte. m-am apucat să citesc ceva de-acest autor american.

evident, surprize plăcute. antologia de faţă surprinde un autor pasionat de henry james. (povestirile care mi-au plăcut chiar repetă subiectul lui james - diferenţa dintre europa (italia) şi america. (bella lingua, clementina).

unversul povestirilor lui cheever e cel al personajelor din clasa de mijloc care-şi caută fericirea meschină, se războiesc cu căsnicia şi cu jobul. o întâmplare, chiar banală, are rolul de a le lumina pentru o clipă existenţa. iar cheever e acolo să descrie acea lumină (şi aici îi cred pe cei care-l aseamănă cu cehov): o lecţie de pian, o casă închiriată la mare, pieptul unei femei, o frică atavică etc.

n-aş uita impresia că cheever e cam misogin, personajele feminine sunt superficiale, unele chiar toante, ele merită doar iubite aşa cum sunt şi atât, fără pretenţii intelectual-metafizice (fidela clarissa, clementina, oceanul).

spectacolul oferit de ea era cu totul altceva şi-i tăie respiraţia. clarissa era extrem de atrăgătoare datorită pielii ei foarte albe şi a faptului că, spre deosebire de celelate femei care se simţeau bine în costumul de baie, ea se simţea ruşinată şi umilită fiind atât de dezbrăcată. se îndreptă spre apă, ca şi când ar fi fost goală, şi la primul contact cu apa se opri brusc, pentru că spre deosebire de celelalte femei care se aruncau în apă ca nişte foci ea avea oroare de apa rece. apoi, având de ales între ruşinea de a fi goală şi răceala apei, înotă câţiva metri, după care ieşi din apă şi, înfăşurându-se repede în halatul de baie, se întinse pe nisip şi începu să vorbească pentru prima oară în dimineaţa aceea. după cum îşi aminti baxter, era prima dată că vorbea cu căldură şi emoţie. (fidela clarissa, p.202)

femeia fără ţară are unul dintre cele mai frumoase începuturi pe care le-am citit vreodată; iar profesoara de pian are unul dintre cele mai frumoase finaluri, dacă pot spune aşa despre unul tragic.

- sunt bancher, mă duc la un dineu oficial al directorilor, unde se vor discuta condiţiile unei emisiuni de bonuri de tezaur în valoare de patruzeci şi patru milioane de dolari. averea mea se cifrează la nouă sute de mii de dolari. am o casă cu douăzeci şi două de camere în bullet park, crescătorie de câini, doi cai de călărie, trei copii la liceu, o barcă cu pânze de şapte metri şi cinci maşini. - Dumnezeule, exclamă liftierul (p.98)

un maestru al genului scurt. american.

o scurtă povestire, întâlnire (reunion), o puteţi asculta audio aici.

john cheever, fidela clarissa (povestiri), editura univers, bucureşti, 1970, traducere de george tăslăuanu, 315 pagini
coperta de adrian maftei